[ALEXANDRU ANASTASIU]

„[COLOR=navy]CAPITOLUL III[/COLOR]
[COLOR=navy]Despre cele două firi contra monofiziţilor[/COLOR]
[COLOR=black]Firile s-au unit unele cu altele fără să se schimbe [i fără să se prefacă. Firea dumnezeiască nu s-a îndepărtat de simplitatea ei proprie, iar firea omenească nici nu s-a schimbat în firea Dumnezeirii, nici n-a devenit inexistentă şi nici din cele două firi nu s-a făcut o singură fire compusă. Firea compusă nu poate să fie deofiinţă cu nici una din cele două firi din care a fost compusă, deoarece din naturi deosebite rezultă ceva deosebit. Spre exemplu: corpul este compus din cele patru elemente, dar nu se spune că este deofiinţă cu focul, nici nu se numeşte foc, nici aer, nici apă, nici p\mânt [i nici nu este deofiinţă cu vreunul din acestea. Dar dacă, după cum spun ereticii, Hristos ar fi fost după unire dintr-o singură fire compusă, atunci s-a schimbat dintr-o fire simplă într-o fire compusă [i în realitate ei nu mai este deofiinţă nici cu firea simplă a Tatălui nici cu aceea a mamei. O astfel de fire nu este compusă din Dumnezeire [i omenire, nici nu este în Dumnezeire şi omenire [i nu va putea fi numit nici Dumnezeu, nici om, ci numai Hristos. Iar cuvântul Hristos nu va fi numele i postasei, ci, după cum ei gândesc, al unei singure firi. [/COLOR]
[COLOR=black]Dar noi învăţăm că Hristos nu este dintr-o fire compusă, nici că a rezultat ceva deosebit din naturi deosebite, după cum rezultă omul din suflet [i corp, sau după cum corpul rezultă din cele patru elemente [i din cele deosebite, aceleaşi. Mărturisim că Hristos este din Dumnezeire [i omenire, acelaşi este [i se numeşte Dumnezeu des\vâr[it, [i om desăvârşit[/COLOR][COLOR=black]282[/COLOR][COLOR=black], din două şi în două firi. Cuvântul Hristos spunem că este numele ipostasei; acest cuvânt nu indică numai o singură natură, pe cea omenească sau pe cea dumnezeiască, ci arată că este din două naturi. Căci El însuşi s-a uns pe sine: a uns ca Dumnezeu corpul cu Dumnezeirea Lui, iar ca om a fost uns; căci El este [i Dumnezeu şi om. Dumnezeirea e ungerea umanităţii. Căci dacă Hristos ar fi dintr-o singura fire compusă, [i dacă este deofiinţă cu Tatăl, atunci va fi [i Tatăl compus şi deofiinţă cu trupul, lucru absurd [i plin de toată blasfemia.[/COLOR]
[COLOR=black]282 [/COLOR][COLOR=black]Tradus prin corectarea textului ediţiei din Migne PG, după ediţia de la Verona, 1531, f. 63r.[/COLOR]
[COLOR=black]Dogmatica[/COLOR]
[COLOR=black]85[/COLOR]
[COLOR=black]Cum va fi cu putinţă ca o fire să primească deosebiri substanţiale contrare? Cum este cu putinţă ca aceeaşi fire să fie în acelaşi timp zidită [i nezidită, muritoare [i nemuritoare, circumscrisă [i necircumscrisă? Dacă ei susţin că Hristos are o singură fire, ei vor spune că ea este simplă [i prin aceasta vor mărturisi sau că El este numai Dumnezeu şi vor introduce o iluzie de întrupare, [i nu întrupare, sau c ă este numai om, după cum susţine Nestorie[/COLOR][COLOR=black]283[/COLOR][COLOR=black]. Unde mai este atunci adevărul că este desăvârşit în Dumnezeire şi des\vâr[it în omenire? Şi când vor putea ei susţine că Hristos are două firi, dacă ei spun că după unire El are o singură fire compusă? Este evident fiecăruia, însă, că Hristos înainte de unire are o singură fire. [/COLOR]
[COLOR=black]Ceea ce face ca ereticii să rătăcească este faptul că ei identifică noţiunea de fire [i ipostasă. Când spunem că oamenii au o singură fire, trebuie să se ştie că nu spunem aceasta referindu-ne la definiţia sufletului şi a corpului, căci este cu neputinţă să spunem că sufletul şi corpul comparate unul cu altul sunt de o fire. Dar pentru că ipostasele oamenilor sunt foarte multe, toţi primesc aceeaşi definiţie a firii, căci toţi sunt compuşi din suflet şi corp, toţi participă firii sufletului şi posedă fiinţa corpului şi o specie comună. Spunem o singură fire a ipostaselor celor multe şi diferite. Cu toate acestea fiecare ipostasă are două firi, este compusă din două firi, adică din suflet [i corp. [/COLOR]
[COLOR=black]Cu privire la Domnul nostru Iisus Hristos nu se poate admite o specie comună. Căci nici nu a fost, nici nu este, nici nu va fi cândva un alt Hristos din Dumnezeire [i omenire, în Dumnezeire [i omenire, acelaşi [i Dumnezeu des\vâr[it şi om des\vâr[it. Prin urmare nu se poate vorbi cu privire la Domnul nostru Iisus Hristos de o singură fire compusă din Dumnezeire [i omenire, după cum se poate vorbi cu privire la individ (om) de o singură fire compusă din trup [i suflet. Aici este un individ. Hristos, însă, nu este un individ şi nici nu există specia Hristos, după cum există specia om. Pentru aceea spunem că unirea s-a făcut din două firi des\vâr[ite, din cea omenească [i cea dumnezeiască; ele nu s-au amestecat, nici nu s-au confundat, nici nu s-au combinat, după cum au zis urgisitul de Dumnezeu Dioscur[/COLOR][COLOR=black]284[/COLOR][COLOR=black], Eutihie[/COLOR][COLOR=black]285 [/COLOR][COLOR=black][i Sever[/COLOR][COLOR=black]286 [/COLOR][COLOR=black]şi ceata lor blestemată; [i nici nu s-au unit printr-o unire personală sau morală sau printr-o unire de[/COLOR]
[COLOR=black]283 [/COLOR][COLOR=black]Nestorie, patriarh al Constantinopolei de la 428 - 431, a ajuns reprezentantul ereziei care `i poartă[/COLOR]
[COLOR=black]numele. Despre Neslorie să se vadă D. Fecioru, [/COLOR][COLOR=navy]op. cit[/COLOR][COLOR=black]., [/COLOR][COLOR=black]nota 5, p. 172.[/COLOR]
[COLOR=black]284 [/COLOR][COLOR=black]Dioscur, patriarhul Alexandriei de la 444 - 451, a fost unul din cei mai înverşunaţi apărători ai lui[/COLOR]
[COLOR=black]Eutihie (+ după 451).[/COLOR]
[COLOR=black]285 [/COLOR][COLOR=black]Eutihie, arhimandritul unei m\năstiri de lâng\ Constantinopole, mort după 451, a fost scânteia care a[/COLOR]
[COLOR=black]dezlănţuit monofizitismul. Punctele doctrinale ale sale se reduceau la următoarele două: a) Hristos nu este[/COLOR]
[COLOR=black]deofiinţă cu noi; b) dup\ unire n-a avut decât o singură fire.[/COLOR]
[COLOR=black]286 [/COLOR][COLOR=black]Sever, episcopul monofizit al Antiohiei, mort dupa 530, a fost cel mai subtil şi cel mai bun teolog[/COLOR]
[COLOR=black]monofizit, înverşunarea cu care combate hot\rârile sinodului de la Calcedon (451) şi le justifică prin[/COLOR]
[COLOR=black]aceea că doctrina sa este identică cu doctrina Sfântului Chiril al Alexandriei (+ 444).[/COLOR]
[COLOR=black]Sfântul Ioan Damaschin[/COLOR]
[COLOR=black]86[/COLOR]
[COLOR=black]demnitate sau de voinţă sau de cinste sau de nume sau de bun ăvoinţă, după cum au spus urâtorul de Dumnezeu Nestorie, Diodor[/COLOR][COLOR=black]287[/COLOR][COLOR=black], Teodor al Mopsuestiei[/COLOR][COLOR=black]288 [/COLOR][COLOR=black]