Mi se par complet aiurea sfaturile cu mama si mamica (nu o lua personal)
Sunt de un pragmatism sec.. cum facem copilul sa faca voia noastra si sa fie multumit?
Intrebarea este ce invatatam noi pe copil cand ne punem eticheta in piept?
1. Pentru ca implica ideea unui schimb.. eu te rasfat, tu faci ce iti cer..
Eu ma lupt cu copilul sa inteleaga ca este dator sa asculte parintii si atat. Nu in asteptarea unei recompense.
Stiu ca nu s-a vorbit de aceasta in articol, dar este rezultatul firesc: copilul va incerca sa interactioneze cu mama in modul "mamica". Ceea ce ne duce cu gandul mai departe la ideea de manipulare a celorlalti etc...
2. Sugereaza ideea jucarii unor roluri. Or eu nu joc roluri de mama. Eu incerc sa fiu unitara in tot ceea ce fac. Si vreau ca al meu copil sa inteleaga ca sunt aceeasi si cand pedepsesc si cand il mangai. Nu doua ipostaze sau (mai rau) roluri.
Mai mult copilul poate prinde ideea generala de sciziune a persoanei in functie de situatie si obiective.. mi se pare o idee bolnava.
Eu am descurajat jocul de rol la copii.
Nu din principiu, ci pentru simplu motiv ca il invat "Dumnezeu a facut fiecare om special" (el traieste intr-un mediu multicultural). Si daca fiecare om este special, ca asa l-a creat Dumnezeu, nu pot accepta jocul de rol nici la el nici la altii (iar eu cu etichetele mama si mamica tocmai asta sugerez: doua roluri).. ci doar asumarea identitatii speciale harazite de Dumnezeu.
|