Citat:
În prealabil postat de antoniap
Ti-am inteles intentia. Tonul este edificator, iar abaterile de la adevar sunt considerabile. Exista caseta din care se aude ca parintele discuta cu sotia sa normal, deci nu era surda, cum spui. Iar povestea cu tiganii este RAUTACIOASA.
Eu as zice sa va hotarati odata cei care vreti sa-l defaimati pe parintele Gabriel Nicu. Era curvar? Era eretic? Era ghicitor in carti sfinte? Facea minuni cu ajutorul dracilor? Noaptea in loc sa se roage se purta ca-n harem?
Maicile de la Gresia erau numai piele si os. Ori pentru o viata sexuala asidua te respecti, totusi.
|
Soția lui N.G. citește perfect de pe buzele interlocutorului și se poate vorbi cu ea aproape normal. Dar tot surdă rămâne, chiar dacă tu ești de altă părere. Eu am vorbit cu ea și spun ceeea ce știu; tu nici n-o cunoști, dar spui ceea ce crezi.
Povestea cu țiganii rămâne o poveste: o versiune vehiculată printre creștini, care eventual se poate verifica. În caz că e corectă, ea în sine nu-i aduce nici o atingere memoriei lui N.G., ba dimpotrivă. Nu văd de ce o cotezi ca răutăcioasă, cu litere mari.
Nu-l defăimăm pe N.G., deoarece ca preot a făcut multe lucruri bune. Încercăm însă să-l scoatem de sub o aureolă nemeritată pe care i-o atribuie unii, în încercarea lor instinctivă de a construi o nouă sectă: secta gabrieliților. Deja își spun cu emfază: "noi suntem ucenicii părintelui, iar părintele era un sfânt. Deci... deci...cine citește, să înțeleagă". De asemenea, nu putem trece cu vederea că în slujirea lui a introdus inovații personale, aducând deformări inadmisibile Sfintei Tradiții. La acest aspect punctual, N.G. era - din păcate - eretic.
Și Arie era un creștin înfocat - dar a mai făcut și greșeli - ca tot omul.
Așa că... ce-i al lui, e al lui, adică e pus deoparte. Iar ce de la Cel Rău, trebuie pus deoparte. Fără regrete, fără compromisuri.
Asta a făcut părintele Iustin, și bine a făcut.