CANON 77
Dacă cineva va fi vătămat la ochi, sau rănit la picior, dar ar fi
vrednic de Episcopie, să se facă. Că nu meteahna trupului pe el
spurcă, ci spurcăciunea sufletului. [Sobor 6: 33]
TÂLCUIRE
Legea cea veche poruncea să nu aibă vreo prihană în trup cei ce vor a se face Presbiteri, ci să fie întregi la toate mădularele și neprihăniți: Că tot omul în care este prihană nu se va apropia: omul cel orb, sau cel șchiop, sau cel cu nasul tăiat, sau cel cu urechea tăiată. Sau omul, a cărui mână este ruptă, sau piciorul rupt, sau ghebos, sau cu ochii urduroși, sau cu albeata , sau omul întru care este râie salbatică, sau pecingine, sau cu un boș. [Levitic 21: 18- 20] Ci și dacă după Preoție ar fi dobândi t în trup
vreo meteahnă de acest fel, înceteze de a Ierurghisi (adică de a lucra cele
sfințite).
Iar Legea cea nouă a Darului Evangheliei, metehne de acest fel, și ciuntiri ale trupului, nu le socotește ca opritoare de preoție. Ci mai vârtos cere de la dânșii a- și avea sufletul curat de toată spurcăciunea. Pentru aceasta și Canonul acesta zice, dacă cineva își are ochiul vătămat, adică de este cu un ochi, sau încrucișat, sau scur t la vedere, sau are stricat piciorul, adică de este șchiop, sau de are vreo altă ciuntire și vătămare de acest fel la trup, care nu oprește spre a se lucra lucrările cele sfințite; și de este vrednic cel ce le are acestea a se face Episcop, să se facă. De vreme ce ciuntirea trupului nu- l face pe el nevrednic, ci spurcăciunea sufletului cea din păcat.
CANON 78
Iar surd fiind și orb, să nu se facă Episcop, nu ca un spurcat, ci ca
să nu se împiedice cele Bisericești.
TÂLCUIRE
Că cel ce nu vede, sau nu aude, cum poate a Ierurghisi? Sau a prinde cele sfinte, sau a citi, sau a auzi cuvintele cele ce se glăsuiesc de norod?
Însemnează însă că cel ce a asurzit după Preoție, sau a orbit, nu se cade a se caterisi de dânsa. Că faptă nemilostivă este una ca aceasta. Că politicească lege în cartea 8 titlul 1 cap 1 Tema 4 zice: că cel orb și a judeca poate, și nu se scoate din Singlit. Altă stăpânire însă nu ia, ci
rămâne în ceea ce a avut mai - nainte de patimă 95 .
Daca tot m-am pornit pe canoane....
Prin corabia aceasta se închipuieste Soborniceasca Biserica a Lui Hristos, a cărei temelie este Credința cea Ortodoxă în Sfânta Treime. Iar scândurile și grinzile sunt dogmele Credinței și tradițiile. Catargul este Crucea.
Vântrelele, nădejdea și dragostea. Cârmuitorul, Domnul nostru Iisus Hristos. Prorarii și marinarii,Apostolii, și Diadohii Apostolilor, și toți Cuvioșii. Gramaticii și notarii, învățătorii cei după vremi. Călătorii, toți Ortodocșii Creștini. Marea, este viața acesta. Suflarea cea lină și zefirul, sunt suflările și harurile Sfântului Duh. Vânturile, ispitele cele împotriva ei. Iar cârma ei, prin care se îndreaptă către limanul Ceresc, este cartea aceasta a Sfintelor Canoane.
Dumnezeiescul Hrisostom