Poate unora le vor fi de folos si aceste informatii venite de la un preot catolic "Un studiu facut de Barbara Frale, experta in istorie si arheologie, redeschide dezbaterea despre veridicitatea Giulgiului. Cercetatoarea, autoare a mai multor carti, a publicat recent in Italia volumul "La sindone di Gesu Nazareno" ("Giulgiul lui Isus din Nazaret"), despre semnele inscrise pe panza, care fac referinta la moartea si inmormantarea unui condamnat din anul al XVI-lea al domniei imparatului Tiberu.
Cuvintele in greaca, latina si aramaica, potrivit expertilor, dateaza din primul secol. Ele au fost descoperite pe tesutul de in al cunoscutului lintoliu cu mult timp in urma, de mai bine de treizeci de ani.
Barbara Frale explica semnificatia acestor cuvinte. Ea sustine ca acestea semnaleaza o corespondenta clara intre omul de pe Giulgiu si personajul principal pe care il descriu Evangheliile.
Autoarea pretinde ca a descifrat de pe panza fraza: "In anul 16 al domniei imparatului Tiberiu, Isus Nazariteanul, coborat in aceasta seara, dupa ce a fost condamnat la moarte de un judecator roman, pentru ca a fost gasit vinovat de autoritatea evreiasca, este trimis pentru a fi inmormantat, cu obligatia ca trupul sa-i fie inapoiat familiei, doar dupa un an de zile“.
Ipoteza de studiu se bazeaza pe elemente istorice si arheologice precise. Barbara Frale a comparat cuvintele de pe panza cu marturiile de pe papirusuri si epigrafele din Antichitate si din Evul Mediu. Rezultatul o face sa creada ca pe Giulgiu este vorba de urme lasate de fasii de papirus din epoca lui Tiberiu, care prezinta intocmai trasaturile unui certificat de inmormantare.
"Obiceiul la evrei, spune autoarea, prevedea ca acela ca-re era condamnat la moarte sa sufere o pedeapsa simbolica, ramanand inchis timp de douasprezece luni in spatiul umilitor al unui mormant public sau, in orice caz, separat de mormantul familiei de origine, iar fasiile de papirus foloseau la identificarea trupului fiecarui condamnat, dupa ce erau infasurati intr-un giulgiu. In cazul personajului istoric cunoscut cu numele Isus din Nazaret, avem o situatie aparte pentru ca ucenicii sai au mers la guvernatorul roman Pontiu Pilat, cerandu-i sa le dea lor trupul neinsufletit si sa nu-l trimita la un mormant public".
Fasiile de papirus au fost asezate pe lintoliu in momentul inmormantarii lui Isus. "Scrisul s-a transferat pe Giulgiu, in urma fenomenelor chimico-fizice legate de natura cernelii - care avea fier - si de umezeala", sustine cercetatoarea.
In timp ce dezbaterile continua, Giulgiul continua sa atraga si sa impresioneze prin imaginea pe care o prezinta: un barbat cu barba care a fost biciuit, incoronat cu spini si rastignit. Studiile efectuate de medici specialisti au determinat ca peste 50% din suprafata trupului invelit in Giulgiu este acoperita cu rani.
In mai 1998, cand Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat relicva, a spus: "Nefiind o problema de credinta, Biserica nu are de ce sa se pronunte in astfel de probleme. Ea lasa sarcina studierii oamenilor de stiinta, care sa dea raspunsuri la intrebarile legate de acesta". "Ceea ce are cu adevarat importanta pentru credinciosi este faptul ca Sfantul Giulgiu este o oglinda a Evangheliei", subliniind ca exista o convergenta intre naratiunea Evangheliei si imaginea omului de pe lintoliu.
Giulgiul nu ar trebui sa reprezinte "o sursa de conflict, de diviziune sau controversa, ci un punct de referinta pentru o mai profunda reflectie si rugaciune"; "pentru noi astazi, Giulgiul este o chemare puternica de a contempla in imagine durerea fiecarui om, suferintele carora de multe ori nici nu le putem da un nume", a declarat cardinalul Severino Poletto, arhiepiscop de Torino. Iar parintele capucin Raniero Cantalamessa, predicator al Casei Pontificale, sustine ca "nu are importanta, din punctul nostru de vedere, sa stim clar daca Giulgiul este autentic sau nu, daca imaginea s-a format in mod natural sau artificial, daca este doar o icoana sau si o relicva. Lucrul cert este ca el este reprezentarea cea mai solemna si mai sublima a mortii pe care ochiul uman a contemplat-o vreodata (…) Ceva divin invaluie acel chip martirizat, dar plin de maiestate al lui Cristos de pe Giulgiu". (pr. Cornel Cadar)
|