Citat:
|
Īn prealabil postat de ory
"...si de obicei pentru pacatele parintilor plateste copilul."...Doamne cat detest acest aspect al religiei;blesteme,anateme,chinuri,ura si dispret...cand totul nu-i decat viata si moarte,cand Dumnezeu a lasat atat de intelept perpetuarea pe pamant!!!
Sa inteleg ca toate necazurile care se abat asupra copiilor,toate problemele pe care le vedem la televizor legate de copii se datoreaza faptului ca parintii acestora au fost calugari????Nu vedeti ce conceptii absurde eliberati din mintea si sufletul vostru!!???Sunt atatia copii pe pamant nascuti cu handicap,sau accidentati ori doborati de diferite boli,iar parintii lor sunt oameni ai societatii perfect normali.Paradoxal,am vazut ceva copii la viata mea,nascuti din parinti care au avut legaturi mai mult sau mai putin stranse cu monahicismul,si sunt perfect sanatosi.Nu credeti ca exagerati adoptand in acest sens o teorie mai degraba primitiva decat vrednica de sensurile vietii de astazi!!!
|
Draga Ory, citind cuvintele tale, vad in fata mea o mama, care nu ar vrea sa-si vada copilul suferind din vina altuia. Nici o mama nu vrea asa ceva.
Oamenii pot barfii, pot judeca, dar nu pot face Legea lui Dumnezeu. Ei doar o pot urma sau daca o refuza, trebuie sa fie pregatiti sa suporte ei si urmasii lor consecintele. Si in acest sens, ne putem supara pe oameni cat vrem, dar ce obtinem...
nimic, caci nu e in puterea oamenilor sa schimbe Legea dupa cum le convine lor.
Putem opta si pentru minciuna: "nu, nu sufera nimeni daca gresim, nici noi, nici urmasii nostri", dar iarasi intreb la ce bun.
Daca luam exemplul unei femei oarecare, care pentru bani s-a prostituat, cine sa suporte consecintele? Dupa cum spui, nimeni, caci exista viata si moartea in acceptiunea ta. Asa este, dar viata nu dureaza cat moartea, e mult mai lunga, timp suficient sa umplem cu pacate nu numai viata noastra, dar si a generatiei copiilor nostri, si a generatiei copiilor copiilor nostri, pana la a 4 generatie, pentru ca atat de mult uraste Dumnezeu pacatul, neascultarea de El, alegerea minciunii in locul adevarului. Cu Dumnezeu nu ne putem tocmi. Si atunci ce e de facut? Dumnezeu, pentru ca ne cunoaste si ne iubeste, ne-a dat posibilitatea de a ne spovedi, pentru ca pacatele noastre sa fie sterse aici pe pamant si in cer. Cu o conditie: sa nu repetam greseala.
O situatie similara o intalnim la cei doi calugari, care incalca votul depus. Nu imi permit sa-i judec eu. Dumnezeu ne-a spus sa nu juram, dar da sa fie DA, iar nu sa fie NU. Ispite sunt peste tot si omul e supus greselii. Omul, nu Dumnezeu. Deci nu conceptiile sunt absurde, ci noi suntem niste pacatosi si incalcam propriul nostru cuvant, cu consecinta ca umbra pacatelor noastre ajunge sa -i atinga si pe altii nevinovati.
In loc sa ne revoltam impotriva Legii, mai bine sa cautam sa nu gresim; si daca am gresit sa cautam degraba sa ne indreptam. Nu Dumnezeu este cel nemilos cu noi si ai nostri, ci noi cu noi insine si ai nostri.
Cu taota dragostea, Anca