Citat:
În prealabil postat de sophia
Voi chiar asa simtiti, ca ierarhia si institutia bisericii va sunt mama?
Explicati-mi ca sa inteleg.
|
Da, eu chiar așa simt: Biserica este mama mea. Ea m-a învățat să mă rog, ea m-a învățat (prin persoanele calificate care îi formează ierarhia) ce este bine și ce este rău, ea mi-a pus dumnezeiasca învățătură în brațe și mi-a spus: "ia și citește" și tot ea mă călăuzește când am o difucultate de înțelegere. Când am greșit, mama mă iartă, când mă rătăcesc, mama mă îndrumă. Fără ea, nu am hrana cea îngerească, fără ea, nu am nici loc, păzit de furi, unde să pun capul în siguranță. De aceea, nu prea îmi place când văd că cineva încearcă să despartă pe mama mea de tatăl meu și cred că cine spune că mama mea nu este sfântă și nu îmi vrea binele, deja face primul pas ca să spună că tatăl meu nu este sfânt și nu îmi vrea binele. Fiindcă atunci când tata a plecat o vreme, a promis că va trimite Duh Consolator asupra mamei mele și m-a învățat să o ascult, spunîndu-mi că cine va asculta de mama lui, de tatăl lui va asculta. De aceea, mă tem pentru frații și surorile mele care nu o ascultă pe mama, mă tem ca atunci când tata va veni înapoi, îndurerat va spune: "voi sunteți copiii mei ? Plecați, că nu vă cunosc !"
Dar cum pot eu să explic și la ce folosește ? Ori simți asta, ori nu simți: această simțire a raportului filial pe care îl avem cu Maica și Învățătoarea noastră e dar de la Dumnezeu: rugați-vă să îl primiți.