[coralina]

Multumesc pentru raspuns, frate Zaharia. Intr-adevar, problema rolului bisericii in mantuirea credinciosilor este una complexa iar exemplul dat de dumitale cu Iisus primindu-i pe cei ce doreau sa vina la El, iar nu aducandu-i pe acestia cu sila la Dansul, este foarte bun.

Am zis ca mantuirea este individuala si fara indoiala asa si este, insa care dintre noi nu-si doreste si mantuirea celor dragi, a parintilor, sotilor / sotiilor, copiilor nostri? Poate e o "hiba" si un gen de madrie ascunsa aceasta grija fata de aproapele.

Ma uit in jur si cred ca-n zilele pe care le traim, comunitatea ortodoxa ar trebui sa-si tranga randurile mai mult ca niciodata. Din punctul asta de vedere noi, ortodocsii, am fost mai mereu codasi.. vezi cum sar musulmanii sa se apere unii pe altii desi credinta lor nu e cea in Iisus Hristos! Asta ii face puternici si le da forta sa razbeasca.

Grija mantuirii fiecaruia dintre noi nu trebuie pasata in totalitate bisericii, trebuie sa fie o impreuna-lucrare. Biserica are know-how-ul necesar, de asta pomenea sora Sophia de cateheza, care este foarte importanta in viata unui crestin. A avea un duhovnic este iarasi o conditie necesara. Insa lipseste o veriga in tot acest "proces", ceva ce tine de (in termeni moderni) mentinerea unei relatii stranse intre Biserica si credincios prin cooperarea benevola a celor doua parti (asadar nu cu forta). Nu putem totusi pune problema in termeni chiar atat de simpli: mergi pe strada si intri in toate magazinele insa in biserica ba; nu putem sa ne multumim sa constatam acest lucru la modul contemplativo-resemnat. E oare gresit sa spun ca Biserica are nevoie de strategii de marketing pentru a-si face mesajul cunoscut cat mai multor oameni? Si de politici de fidelizare a "clientilor", adica a celor care au pasit deja (sfios poate) pe calea lui Hristos?

Iertare si Doamne ajuta!