Citat:
În prealabil postat de coralina
Frate Zaharia, sigur ca-mi vad de mantuirea proprie, de fapt nici n-as putea proceda altfel pentru ca am dinti duhovnicesti de lapte, ba chiar si mai putin de-atat! Insa nu pot sa nu observ, mai ales pe site-al acesta, unde oamenii isi deschid, incet-incet, inimile, ca mai sunt si altii care orbecaie. Nu ma bucura acest lucru - in sensul ca vad ca mai sunt si altii in aceasta postura, doar constat.
Mantuirea e personala, fara doar si poate, insa chiar putem sa ne transformam in blocuri de piatra vizavi de ceilalti?
In opinia dumitale ortodoxul "ideal" vine la biserica, participa la Sf. Liturghie si apoi pleaca acasa asa cum a venit, fara sa se uite in ochii nimanui, fara sa schimbe o vorba cu nimeni. Insa eu vad problema altfel, mai ales ca am cunoscut pe viu cazuri de genul asta.
Nu cumva este si asta o forma de iubire de aproapele - sa vedem ce-l preocupa, sa-i spunem o vorba buna (vezi topicul cu ajutarea "ne-financiara" a semenilor), sa-l imbarbatam, etc? Ori asa am ajunge sa-l "rasfatam" prea tare pe aproapele si ne indepartam in mod periculos de la calea mantuirii proprii? 
De fapt, care sunt metodele prin care biserica incearca sa-i "incalzeasca" pe caldicei? Ca de fapt la asta se rezuma toata problema.
Este biserica interesata de aceasta transformare a oamenilor si a nivelului lor de credinta?
Iertare si Doamne ajuta! |
Dumneata sora ridici probleme atit de actuale si de fundamentate pt. BOR incit ar merita sa fie discutate .Iar dupa ce le discutam sa si purcedem la a implini lucrurile bune caci daca doar vorbim ce folos am mai avea . Oamenii se judeca dupa fapte si nu dupa vorbe . Dar aceste probleme sunt ample depasesc mult pretentiile unui topic, sunt subiecte de colocvii cu multe conexiuni cu alte nevoi concordante si determinante pt. mintuirea insasi. Nu evit si nici nu-mi este ,,cumva" sa abordez subiectul dar este mult de vorbit . Daca insa ne vom incumeta la discutii dar in stil teklegrafic nu mai iese nimic . Asa ca eu unul prefer sa stau un pic de -o parte . Dar doresc sa te sesizez asupra unui mod al dumitale de gindire care pe mine ma pune in dificultate : daca spunem (dumneata spui si eu sint de acord cu asta)ca ,,
Mantuirea e personala, fara doar si poate, ce sens mai are sa adaugam ,,
insa chiar putem sa ne transformam in blocuri de piatra vizavi de ceilalti?"Pai ori e alba ori neagra , ori este individuala fara doar si poate ori nu este , mai are sens vorbirea in acest fel ? Este ca si impartirea lui ,,O" la orice numar : o operatie fara sens, fara rezultat, nu se poate efectua . Deci , ori este sublima ori lipseste cu desavirsire ; ori este clar individuala mintuirea ori nu ? Sa ne hotarim ! Cum adica albul este negru ? Nu prea suinteti scrupulos de precisa si corecta de felul dvs. altminteri nu ar avea ce cauta dualitatea ca principiu de gindire !
Cind judecati biserica sa aveti ca exemplu, prototip pe Hristos insasi : a cautat el vreodata pe cineva cui sa vorbeasca sa sa vindece pe cineva ? Nu , ci lumea , dornica si interesata de el in cauta si il urma .El doar predica si vindeca ! Biserica asemenea nu cauta cu luminarea , chipurile fiind preocupata de mintuirea omului, pe cine sa mintuisasca , nu./ Cine vrea mintuire trebuie sa intre in biserica si va gasi acolo ce cauta . In viata ta de om ai mers pe strada si ai vazut supermarket si ai intrat, ai vazut cinematograf, teatru, restaurant , coafor, service auto, biblioteca , etc, si ai intrat de curioos sau din alt motiv . Cind ai vazut biserica ai intrat ? Nu. De ce ? Este doar treaba ta ! Nu faceti precum sora Sophia aruncind toata responsabilitatea pe biserica permanent > Cuvintul lui D.zeu se predica in biserica si nimeni din cei care intra nu este scos afara ... dar daca nu vrei sa intri si sa ramii este doar treaba ta !
Ma grabesc tare mult sii nu mai corectez . Va rog tare mult sa ma iertati .