[ALEXANDRU ANASTASIU]

Idolatria a fost biruită de Hristos.
Dar nu prin sănătate ci prin… moarte.
Întâi a murit El, viața noastră și prin sângele Lui noi toți ne-am vindecat.
Apoi au murit mucenicii ca recunoștință față de Hristos. Sângele martirilor sămânța creștinilor. Mulți dintre ei au fost căsăpiți pentru că nu vroiau să se închine la… Asclepios zeul sănătății și al învierii din morți mincinoase.
N-au vrut să se închine la „sănătatea și învierea” demonică. Au preferat să moară pentru sănătatea și viața veșnică. Și astfel că trupurile lor răspândesc și azi după 2000 de ani miros de bună mireasmă duhovnicească.
Matei 18, „7. Vai lumii, din pricina smintelilor! Ca smintelile trebuie sa vina, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala. 8. Iar daca mana ta sau piciorul tau te sminteste, taie-l si arunca-l de la tine, ca este bine pentru tine sa intri in viata ciung sau schiop, decat, avand amandoua mainile sau amandoua picioarele, sa fii aruncat in focul cel vesnic. 9. Si daca ochiul tau te sminteste, scoate-l si arunca-l de la tine, ca mai bine este pentru tine sa intri in viata cu un singur ochi, decat, avand amandoi ochii, sa fii aruncat in gheena focului.” 7. Vai lumii, din pricina smintelilor! Ca smintelile trebuie sa vina, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala. 8. Iar daca mana ta sau piciorul tau te sminteste, taie-l si arunca-l de la tine, ca este bine pentru tine sa intri in viata ciung sau schiop, decat, avand amandoua mainile sau amandoua picioarele, sa fii aruncat in focul cel vesnic. 9. Si daca ochiul tau te sminteste, scoate-l si arunca-l de la tine, ca mai bine este pentru tine sa intri in viata cu un singur ochi, decat, avand amandoi ochii, sa fii aruncat in gheena focului.”
Luca 12, „23. Viata este mai mult decat hrana si trupul mai mult decat imbracamintea.”
Să vedem cum a tratat un bărbat sfânt, întocmai cu apostolii, primul împărat creștin, evlavios și puternic în credință Sfântul Constantin, care pentru duhul lui iubit de Dumnezeu a fost numit Cel Mare.
Din VIAŢA FERICITULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN
scrisă de Eusebiu de Cezareea.
Cartea a III-a capitolele 54-58:
„54.1. Pe toate le-a înfăptuit împăratul dudndu-le la bun sfîrşit spre slava puterii Mîntuitorului. Şi în vreme ce aducea necurmată cinstire lui Dumnezeu, Mîntuitorul său, Constantin dădea în vileag prin toate mij*loacele idoleasca rătăcire de credinţă a neamurilor. 2. Atunci - din împă*răteasca poruncă - au fost zmulse prin toate oraşele porţile intrărilor în temple, care astfel au rămas cu vestibulurile lor goale. Alte temple s-au ales cu ţiglele zmulse, şi, ca atare, cu acoperişul distrus. în cazul altora, admirabilele bronzuri cu care înşelăciunea celor de odinioară s-a mândrit atât de îndelung, au fost expuse în văzul tuturor prin toate pieţele Capita*lei. Privirea trecătorului se putea opri acum dispreţuitoare dnd asupra trepiedului pithic, dnd asupra celui smintian; în hipodrom fuseseră expuse cele de la Delfi, iar la palat - muzele Heliconului.
235.-riiv xatapxfiv: «începutul», «intrarea în vigoare». - «Cinstirea» sau «tradiţia» (Opnaxeia) (n. tr.)

236.Textual: «şi nimic altceva să nu se săvîrşească (acolo)» (n. tr.)

3.întreg oraşul purtător al numelui împăratului a fost înţesat cu daruri votive din bronz foarte frumos lucrate şi adunate de prin toate provinciile, prin care - în numele zeilor, veac după veac - cei bolnavi de atare sminteală în van îşi aduseseră mulţimea de jertfe şi de arderi-de-tot, pînă într-un târziu, dnd, fădnd din asemenea jucării rîsul şi batjocura privitorilor, împăratul i-a învăţat să priceapă adevărul.
4.însă cu statuile de aur a făcut altfel. Băgînd de seamă că sperie*torile acelea înfricoşătoare, din aur şi argint, ale smintitei închinări izbu*teau să înşele mulţimea celor fără de minte şi să-i înspăimânte ca pe niş*te bieţi copii, socotit-a Constantin de trebuinţă să le îndepărteze dinain*tea lor ca pe tot atâtea pietre de poticnire aşezate-n calea celor ce păşesc prin întuneric, şi să facă în aşa fel încît împărătescul drum al credinţei să li se arate tuturor neted şi ferit de primejdii237 . 5. Totuşi, în pofida aces*tor intenţii, împăratul n-a găsit că ar avea nevoie nici de oaste, nici de puternicele sale garnizoane, ca să poată triumfa asupra acelor rătăcite credinţe ; ajunsu-i-au în acest scop cîte unul sau altul din prietenii săi, pe care-i trimitea cu aceeaşi poruncă prin toate provinciile imperiului. 6. Bizuindu-se pe puterea de credinţă a împăratului şi pe propria lor dăruire către Dumnezeu, aceştia n-au pregetat a coborî în mijlocul unor mulţimi nenumărate şi alcătuite din tot soiul de oameni de toate rasele, urmărind fără cruţare străvechea rătăcire prin toate cetăţile şi peste toate meleagurile, silind pe preoţii ei - în hohotele de rîs şi în batjocura gloatei - să-şi ducă zeităţile afară, în plină lumină, din întunecatele lor unghere, ca apoi să le despoaie de podoabe şi să descopere tuturor privi*rilor, sub stratul de culoare, urîţenia238 materialului . După aceea ei des*făceau de pe material stratul ce li se părea că merita reţinut, topindu-1 şi trecîndu-1 prin foc, după care strîngeau tot ce socoteau că ar mai putea folosi la ceva, şi-1 puneau de o parte; iar restul - care nu mai era bun de nimic - li—1 lăsau vanilor închinători, ca să nu uite cumva ruşinea păţită.
7. Şi a mai săvîrşit acest minunat împărat următorul lucru: în timp ce idolii cei fără viaţă erau - aşa cum am arătat - spoliaţi de toată materia lor preţioasă, s-a înverşunat şi împotriva statuilor turnate din bronz; astfel că pînă şi aceşti zei de poveste, cu pletele albite de vreme, au fost în cele din urmă legaţi cu frînghii şi duşi ca să fie topiţi .