BOR s-a spalat pe maini, dar fata i-a ramas murdara
"Am zis ca povestea de la Tanacu ridica probleme principiale si voi explica de ce.
S-a facut prea mult caz de neascultarea parintelui Daniel Corogeanu, incercand sa se dea cazului o interpretare strict juridica. Adica, de vreme ce calugarul nu a ascultat de noi, o sa vada el ce o sa pateasca!
S-a creat, la un moment dat, impresia ca Biserica s-a folosit de instantele laice pentru a-l pedepsi pe calugarul neascultator cu o sanctiune pe care ea nu era in drept sa i-o aplice. Mai pe romaneste spus, sa-l bage la puscarie.
Biserica s-a lepadat public de cel care, mai ieri, a fost un slujitor al ei, rusinandu-se si scuzandu-se cu slugarnicie in fata presei, in loc sa puna piciorul in prag si sa puna capat acestor barfeli hollywoodiene.
Adica, instantele lumesti au nevoie de doi ani pentru a se pronunta, iar episcopul vicar de Ia Barlad o face cat ai clipi? Adica, expertiza medico-legala arata ca victima a decedat din cauza supradozei de neuroleptice administrate de medici la spital, iar ieromonahul de la Tanacu este caterisit pe motiv de omor?
Nu este vorba de faptul ca Biserica, aparandu-l pe calugarul de la Tanacu, ar fi incercat sa ascunda o crima, desi aceasta nu i-ar fi contrazis menirea pe acest pamant, dar cel putin sa nu faca front comun cu partea acuzatoare.
In Vechiul Testament, cel care savarsea o crima si era urmarit, daca reusea sa fuga pana la Templu si sa se apuce de coarnele Chivotului Sfant, urmaritorii nu mai aveau voie sa-l atinga. In Imperiul Bizantin, criminalii se puteau ascunde in altar si oamenii legii nu aveau voie sa-i scoata de acolo.
[Sfantul Tarasie, carmuind bine Biserica lui Dumnezeu, apara pe cei napastuiti si ajuta celor ce erau in primejdie. Pe loan, intaiul spatar al imparatului, care pentru o vina grea a fost schingiuit cu asprime, apoi scapand din legaturi noaptea a alergat la biserica si apucandu-se de colturile mesei sfantului altar, cerand mila si izbavire de la moarte, arhiereul lui Dumnezeu l-a aparat si nu l-a dat ostasilor care alergasera dupa el din porunca imparatesei Irina. Iar ei, langă usile bisericii strajuiau ziua si noaptea pana ce va iesi pentru nevoile firesti. Dar arhiereul lui Dumnezeu il pazea in altar, dandu-i hrana din masa sa; iar cand avea nevoie trupeasca il scotea sub mantia sa pe usa din dreapta si, ducandu-l la locul de iesire, astepta afara; apoi iarasi pe sub mantie il ducea in altar”. [Din „Vietile Sfintilor”, ziua a 25-a a lunii februarie.]
Nu inteleg de unde atata sete de corectitudine in BOR. Vreau sa le aduc aminte ca, chiar daca toti ierarhii ar fi sfinti ca Hristos si chiar daca preotul de la Tanacu ar fi dat cu toporul in cap cuiva, tot n-ar fi trebuit sa puna parelnica dreptate mai presus decat mila si dragostea. Mai ales ca monahul acuzat a adus pocainta publica in fata Patriarhului, fara sa primeasca vreun raspuns. Hristos i-a iertat pe talhari si a zis ca nu a venit sa judece lumea, ci sa o mantuiasca
[Canonul 52 Apostolic: „Daca vreun episcop sau preot nu primeste pe cel ce se intoarce de la pacat, ci il respinge, sa se cateriseasca, pentru ca mahneste pe Hristos, Cel ce a zis: «Bucurie se face in cer pentru un pacatos care se pocaieste» (Le. 15, 7)”.].
Vreau sa pun o intrebare, asupra careia ii invit sa mediteze pe toti arhiereii si preotii care primesc spovedaniile oamenilor: Vor mai veni ucigasii, hotii, fostii puscariasi sau, mai ales, cei care au scapat justitiei sa se spovedeasca, dupa ce au vazut cum Sfantul Sinod se ingretoseaza de un preot a carui vina nici macar nu a fost demonstrata?
Oare nu inchidem noi usile pocaintei? Oare nu transformam Biserica lui Hristos intr-un partid de puritani, care dau pe mainile politiei pe toti cei care, cu voie sau fara voie, cad intr-un pacat?
Cui mai citim pilda fiului risipitor, a oii pierdute si celelalte?
Cred ca toti preotii din Romania trebuie sa se suie pe acoperisurile caselor si sa strige o saptamana intreaga ca ceea ce a facut Sinodul BOR in cazul Tanacu este inadmisibil si contrar spiritului evanghelic. Asta pentru a da curaj pacatosilor sa continue sa vina cu incredere si fara teamă la spovedanie. Altfel, Biserica s-a transformat in secretara pomaduita a fortelor de ordine romane."
|