Puterea exemplului personal poate avea putere mare. Totusi nici crestinii practicanti singuri nu pot face nimic. E nevoie de o deschidere si din partea celuilalt. Dumnezeu oranduieste in asa fel incat ucenicul sa se intalneasca cu duhovnicul intr-un moment in care acesta este dispus sa-si deschida sufletul pentru a-i face loc si lui Hristos.

Crestinii practicanti pot sa-si educe crestineste in primul rand copiii lor. Acestia vor influenta prin puterea exemplului alti copii si cercul se poate extinde considerabil, propunandu-se tinerilor un mod de viata crestina.

Am ramas uimita sa observ intr-o biserica mica si cu oameni instariti multimea copiilor si a femeilor gravide. Fetitele poarta fustite si batic pe cap indiferent cat ar fi de mici. Tinerii casatoriti isi duc copiii la impartasit tinandu-i in brate ca pe niste comori. Cel mai mic este dus in brate, iar ceilalti doi sau trei ii urmeaza. Cand intri intr-o astfel de biserica unde crestinii inteleg sa fie exemple unii pentru altii ai multe sanse sa te incadrezi in acel grup daca ai dispozitia cea buna.

Dumnezeu nu ne mantuieste fortat. E nevoie de un efort si din partea noastra. Nu i-a luat in Rai pe amandoi talharii de pe crucile invecinate, ci numai pe cel care I-a marturisit nevinovatia.

Omul trebuie sa inteleaga ca mantuirea este o comoara. Poate ca acest lucru ar trebuie mai mult mediatizat totusi. Vrajitoria, violenta, perversiunile sexuale si sincretismul religios sunt intens mediatizate in dauna crestinului. Omul trebuie sa aleaga sa-L urmeze pe Dumnezeu din convingere, totusi. Raul are mai multe mijloace de convingere, iar binele se simte marginalizat in zilele noastre. Dumnezeu ne lasa sa alegem. Caci si intre fericirea vesnica si chinurile iadului diferenta este uriasa.

Care bogat, oricat ar fi de credincios, ii ofera un palat unui cersetor? Niciunul. Nici Dumnezeu nu ne primeste in Rai daca nu facem voia Sa!

Un preot tanar pe care-l cunos s-a dus in Athos si l-a intrebat pe un calugar cum reuseste sa-si pastreze curatia. Calugarul i-a raspuns ca dupa ca a gustat din fericirea divina pur si simplu nu mai tanjeste dupa cea lumeasca.
Deci exista o fericire divina de care unii se impartasesc inca de aici, de pe pamant. Aceasta nu se acorda gratuit nimanui!

Dupa aceasta vizita in Athos, predicile parintelui respectiv au devenit mai convingatoare. Iata cum, daca stam de vorba cu parinti induhovniciti, ii putem ajuta si pe altii. De aceea cred ca nu trebuie sa ne multumim cu putin. Trebuie sa ne cunoastem cat mai bine credinta ortodoxa, sa incercam s-o traim pentru a putea fi exemple cat mai bune pentru cei din jurul nostru.

Impunerea imparatiei pacatului prin mass-media cere tanarului discernamant, iar acesta nu este la indemana oricui. Am putea face mai multe sesizari la televiziunile si redactiile publicatiilor care deformeaza caracterele tinerilor nostri sa-si revizuiasca atitudinea. Am putea sa gasim mai multe solutii constructive astfel incat sa ne aparam valorile morale si religioase. Totul e dorim sa utilizam talantii pe care ni i-a dat Dumnezeu pentru a face voia SA. Doamne ajuta!