Mirela, după cum ați putut vedea din răspunsurile primite deja, cei credincioși vă îndeamnă să nu aveți nici o grijă materială. Ori credem în puterea proniatoare a lui Dumnezeu, ori ne jucăm de-a credincioșia. Singura grijă trebuie să fie să urmați legea Lui și să nu Îl supărați în nici un fel, neuitând că laicii au nu numai chemarea de a face copii, ci și de a-i crește în Cristos. Domnul, care are grijă până și de păsările cerului și de crinii câmpului, cu atât mai mult are grijă de cei care, fiindu-i copii și fiind frați și surori în Cristos, formează poporul Său.
Iată, am ajuns să avem trei copii. Viermele necredinței nu m-a scutit nici pe mine, și fiecare copil îmi părea că a picat într-un moment cât se poate de prost. Dar m-a ajutat Dumnezeu și fiecare copil a înseamnat un nou pas înainte din punct de vedere bănesc. Toate au părut potriveli, din cauză că El obișnuiește să acționeze atât de discret, încât ajutorul Lui pare rodul unei întâmplări. Dar, când întâmplările astea vin să se înlănțuie, nu poți să nu observi și, în genunchi, să nu-i mulțumești autorului lor. Într-un caz, un pas înainte în carieră. În altul, o moștenire neașteptată. În al treilea, o afacere care a început să meargă ca pe roate, de unde înainte mergea târâș. Așa se face că familia mea are tot ce este necesar, iar dacă există ceva ce nu avem, înseamnă că de fapt nu avem nevoie.
Cu creștinească iubire,
M.D.
|