Citat:
În prealabil postat de flying
=>e o zona delicata de discutie caci daca afirmi ca credinta e un dar de la Dumnezeu si omul nu are nici o contributie il faci pe Dumnezeu nedrept ca a facut iadul si judecata ,practic afirmi ca cine e ateu nu are nici o vina ca e ateu caci asa a ales Dumnezeu (un soi de predestinare ) ,dar lucrurile nu stau tocmai asa.tu ai pornit o discutie la 2 capete (pentru mandria mea ca sunt credincios si ca n-ar trebui sa-l desconsider pe ateu ,ceea ce e adevarat si pentru ateu sa nu considere ca asa de "iubitori" (ca mine) sunt toti credinciosii )
=> a afirma ca fiind adevarat ceea ce nu e, doar pentru a "nu jigni" ,nu stiu daca e o optiune cu care sa fie de acord Dumnezeu. dragostea are valoare doar in adevar .e adevarat ca poti sari calul si sa dai frau liber propriei mandrii care abia asteapta ocazia sa iasa...un lucru adevarat.
|
Eu nu mai vreau sa fiu atat de abstract.Am vrut sa spun un singur lucru.In adancul sufletului meu nu sunt cu nimic mai credincios decat Zarathustra,dar iata cum necredintele si indoielile mele coexista cu dragostea care nu mai stiu daca este a mea fata de Hristos,sau a Lui fata de mine. Orice judecata si indoiala si logica, paleste in fata dragostei.
De aia si ziceam :ma recunosc ateu.Dar prin iubirea pe care o am fata de atei si fata de Hristos ,se intampla acest miracol:ca sufletul meu obosit de atatea indoieli,se odihneste totusi cu speranta care imi da aripi,ca mila Celui combatut de noi,este fara de sfarsit.