[eleonor_ro]

intrebati de ce trebuie sa ne bazam pe autoritati laice sau religioase de orice fel.

nu trebuie, dar vedeti daca puteti trai fara a va baza macar pe cele laice. e evident ca ne putem dispensa de autoritate (macar in imaginatie), dar aceasta libertate implica un risc: acela a trai in afara realitatii si, prin urmare, de a fi considerati in cel mai bun caz idealisti, iar in cel mai rau nebuni. daca va puteti oferi acest lux (caci libertatea e totdeauna un lux și un risc) go for it!

pe de alta parte daca nu vi-l puteti permite, caci ratiune nu vrea sa treaca drept ne-buna, poate veti admite ca orice om rational si cu bun simt se duce la autoritatea cea mai competenta intr-un domeniu (doctori, profesori, ingineri, etc.) daca are o problema pe care n-o poate rezolva. cum afla el ca acela e autoritatea CEA MAI ...: intreband, punandu-o la incercare, acceptand sfaturile lui si observand efectele (rezultatele). cred ca veti fi de acord ca acest lucru poate fi aplicat si in cazul religiei. toti cautam drept si stramb acelasi lucru (fiinta), dar nestiind ce cautam, bajbaim și il descriem atat de diferit ca ne temem sa nu ne inselam iarasi (pentru ca e mult mai probabil sa cautam gresit de 99 de ori decat sa nimerim din prima). si dupa atatea cautari aiurea si esecuri, unii abandonam, altii disperam, altii ne cautam surogate de "acel ceva/cineva" pe care-l cautam.
dar altii ajunsi la capatul puterilor si in disperare inteleg poate, intr-o strafulgerare ca totul e invers: ca nu noi cautam, ci ca suntem cautati, ca noi nu putem gasi ci trebuie sa ne lasam gasiti. dar aceasta nu se intampla decat daca si cand problema noasta devine una de viata si de moarte. pana atunci ne prefacem cu tupeu ca noi gandim, ca noi stim mai bine cum stau lucrurile cu noi insine si chiar cu Dumnezeu (in care recunoasteti singur prea multe contradictii./ culmea e ca mie tocmai asta mi se pare argumentul suprem al existentei unui Dumnezeu viu, nu dogma rece, ci fiinta vie, care azi se supara si maine se razgandeste si iarta/).

din punct de vedere logic cred ca sunteti de acord ca o persoana care afirma despre sine ca este: fiul lui Dumnezeu, lumina lumii, calea, adevarul si viata, painea care s-a pogorat din cer etc. este fie nebuna, fie exact ceea ce pretinde. cred ca niciun profet din nicio religie nu a indraznit sa spuna despre sine ceea ce spus Iisus. pe de alta parte atatia oameni care l-au urmat si si-au dat viata pentru invataturile Lui nu pot suferi toti de iluzie hipnotica, pentru ca daca ar fi asa inseamna totusi ca nebunul are o putere mai mare decat ratiunea poate accepta, daca peste veacuri oamenii se lasa arsi in smoala pentru El.
prin urmare cred ca pana la urma exista doar acestea doua: or Iisus a fost nebun si atunci nimic din ce a spus nu are valoare, iar ucenicii lui si miliarde de alti nebuni l-au urmat in moarte ca prostii, or este Fiul lui Dumnezeu si atunci e Ultima Autoritate si Singura.

iata aveti liberatea suprema: de a hotarî daca Dumnezeu exista si de ai nega sau accepta autoritatea.

iertati-ma daca am batut campii. e un prost obicei de al meu!