Poezia de duminica
Lacrimi uitate
1. Parintii mei, sarmanii,
De timpuriu s-au stins
Si eu fiind prea fraged
Atuncea nu i-am plans.
2. Dar a venit si vremea
Sa-i plang eu mai tarziu,
Cand ma aflam alaturi
De alt cinstit sicriu.
3. Caci Domnul randuise
Bunica sa ma creasca
Sa-mi fie ea si tata
Si maica pamanteasca.
4. Iar cand s-a dus batrana
Cu sufletul la cer,
Atunci in lumea asta
Eu am ramas stingher.
5. Pe ea amar plangand-o
Cu lacrimi prea fierbinti,
Atunci eu dimpreuna
Plangeam si pe parinti.
6. La inima durerea
A fost asa de grea
Incat simteam de-a pururi
Cum rana sangera.
7. Si rana asta veche
Abia s-a vindecat,
Cand Domnul intru slujba
Cea sfanta m-a chemat!
|