[ALEXANDRU ANASTASIU]

În cartea domnului dr. Pavel Trosc „Lucrarea medicului în Hristos” se mai dau și alte amănunte importante
„Medicina ocultistă avea în antichitate diverse și multe școli. Dintre acestea multe erau eclectice, adică foloseau vrăjitoria concomitent cu principiile terapeutice hipocratice. Un asemenea șef de școală eclectică a fost și Galien 131-216 d.H.
Acesta folosea incantațiile și vrăjile adică descântecele, concomitent cu medicina hipocratică. Folosea fitoterapia (terapia cu plante), prin formularea farmaceutică și experimentarea pe animale.”

Tot așa, ca în cazul idolilor, diavolul, dorind să fie el slăvit, oamenii să-i dea lui închinarea cuvenită lui Dumnezeu, și observând cât de dragă le este sănătatea oamenilor, și-a luat din medicina firească metodele, a adăugat și lucrarea lui care aduce avantajele comodității și doar a schimbat sensul slavei spre sine. Să nu mai fie slăvit Dumnezeu prin medicină ci el. Iar amestecând energia demonică să accentueze patimile și păcatele omului pe nebăgate de seamă și să-l facă dependent de drac ca de un drog.
Cum poate să introducă energiile sale prin energiile create spre vindecare? Încălcând una sau mai multe porunci ale lui Dumnezeu fie în credință (legea cuvântătoare) fie în legile naturale. Dacă nu s-ar încălca legile lui Dumnezeu nu ar mai putea acționa Satana ci Însuși Dumnezeu ar pune barieră între energii nepermițând amestecul. Ascultând de poruncile lui Dumnezeu îl iubim pe El și deci pe El îl slăvim. Încălcând legile lui Dumnezeu pe vrăjmașul Lui și al nostru îl iubim și pe el îl slăvim deci prin această slavă amestecăm noi înșine energiile, prin încălcarea poruncilor rupem bariera dintre ele lăsând pe diavol să intre în medicină așa cum a intrat în șarpe și cu vicleșug să ne stăpânească.
Putem așadar să luăm și medicina adamică amestecată cu cea demonică atunci când ne punem nădejdea în ea ca în Dumnezeu deci o facem idol. Dar putem să luăm și medicina demonică pură ca pe o rezolvare când nu suntem lămuriți în credință și vrem vindecare cu orice preț interpretând falsele minuni demonice ca minuni dumnezeiești sau energiile demonice ca fiind energii necreate.
De aceea noi și când studiem și/sau apelăm ca pacienți la medicina adamică trebuie să luăm aminte a nu prelua prin interpretarea mincinoasă a experimentelor științifice paraziții demonici (de exemplu evoluționismul ca explicație sau încălcarea postului sau a fecioriei sau avortul ca practică păcătoasă).
Și cu atât mai mult să nu apelăm la medicina pur demonică.
Aceasta se recunoaște prin faptul că încalcă una sau mai multe legi din creație.
Legile cuvântătoare se încalcă în medicina demonică prin ideea falsă că energiile demonice sunt energii necreate. Adică superstiția că se pot obține vindecări miraculoase și prin alt fel de credință decât cea Ortodoxă și prin alt fel de ritual decât slujbele Bisericii. Se transferă slava minunilor de la Dumnezeu la creația care nu face voia lui Dumnezeu deci la draci și la slujitorii lor. Se traduc astfel energiile demonice în mintea bolnavă a necredincioșilor ca fiind necreate.
Și/sau
Legile naturii se încalcă în medicina demonică prin ideea falsă că energiile demonice ar fi energii create lăsate de Dumnezeu cu puteri vindecătoare. Dar studiind modul de acțiune al energiilor demonice cu mască științifică se vede că încalcă legile puse de Dumnezeu în zidire. Ori încălcarea acestor legi nu o face altă zidire în afară de draci cu slujitorii săi. Toată făptura îl laudă pe Domnul tocmai prin supunerea, în suspinul căderii, la legile pe care El le-a pus spre buna rânduială. Când o poruncă se încalcă este vorba ori de iconomia (excepția pe care o face prin minune) lui Dumnezeu ori de înșelare demonică.
Deci pentru a desface medicina adamică de cea demonică trebuie să o studiem și să vedem dacă nu încalcă vreo lege a lui Dumnezeu și să păstrăm doar ceea ce e pe placul Lui ca și în medicină să-L lăudăm pe Domnul.
1 Cor. 10, „31. De aceea, ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti.”
Medicina firească este incomodă și icoană a crucii și deci a mântuirii. Urmând poruncile lui Dumnezeu este o lecție în trup a ceea ce ar trebui să facem în duh ca astfel să ne învățăm în carne cele pe care ar trebui să le învățăm din Sfânta Evanghelie pentru mântuirea noastră.
Nu poate ocoli medicina dată de Dumnezeu în creație poruncile lui Dumnezeu din credință sau natură căci nu există contradicție între legile văzute (ce acționează asupra creaturii trupești) și cele nevăzute (ce acționează asupra creaturii duhovnicești) ale aceluiași Autor.
Nu poate fi comodă căci nici Înviere sau Mântuire fără Cruce sau suferință nu există. Prin suferință scăpăm de suferință.
Așa că avem boala și medicina ca icoană sau învățător spre credință pentru cei ce nu vor să învețe la Biserică credința. Dar și pentru cei care se străduiesc bisericește boala și medicina le sporește înțelesurile.
În medicină ținem regim, în credință postim.
În medicină facem anamneza (istoricul afecțiunii noastre și a celor din jurul nostru legat de boala noastră) și ne sfătuim cu psihologul, în credință ne spovedim (inclusiv cele legate de contextul păcatului) și luăm sfat de la un bătrân.
În medicină evacuăm abcesele, în credință eliminăm veninul patimilor.
În medicină ne tăiem, înțepăm, în credință primim necazuri, canoane, ocări.
În medicină căutăm un doctor bun și ascultăm de el, în credință căutăm un duhovnic bun și urmăm tratamentul prescris de el.
În medicină ne purtăm frumos cu medicul, îl plătim, avem răbdare în a urma tratamentele cât de amare prescrise de el, în credință ne rugăm la Dumnezeu și primim tot ce ne dă, chiar amar și nevoit de ar fi.
Dar atenție! Nici în medicina firească nu trebuie să ne facem idoli din medici și tratamentele lor nici în duhovnicie idoli și dumnezei din oamenii cât de credincioși ar fi ei că altfel ne lasă Dumnezeu să cădem prin ceea ce facem noi dumnezei.
Diferența între medicina firească idolatră și cea demonică este că prima apare prin proasta întrebuințare (prin mutarea nădejdii sau scopului de la Dumnezeu la creatură) a ceva bun iar a doua prin simpla utilizare a oricărui cât de mic element din ea (pentru că acolo totul este demonic chiar dacă își ia mască de dumnezeiesc sau științific). Deci este diferența dintre greșeala unui prieten și viclenia unui dușman.
2 Paralipomena 16, 7. „In timpul acela a venit Hanani vazatorul la Asa, regele lui Iuda, si i-a zis: "Fiindca ai nadajduit in regele Siriei si n-ai nadajduit in Domnul Dumnezeul tau, pentru aceea ti-a scapat oastea regelui Siriei din mana ta. 8. Oare Etiopienii si Libienii n-au avut ei oaste mare si care si calareti, carora nu li se mai stia numarul? Dar pentru ca tu ti-ai pus increderea in Domnul, El ti i-a dat in mana ta; 9. Caci ochii Domnului vad oriunde, peste tot pamantul, pentru ca sa sprijine pe cei care sunt cu inima lor intreaga la El. Neintelepteste ai lucrat dar acum. Pentru aceasta, de acum inainte tu vei avea razboaie". 10. Si s-a maniat Asa pe vazator, si l-a pus la inchisoare; fiindca din pricina aceasta prinsese mare ciuda pe el; si a mai apasat in acel timp Asa si pe unii din popor. 11. Iar faptele lui Asa de la cele dintai pana la cele de pe urma sunt scrise in cartea regilor lui Iuda si Israel. 12. in anul al treizeci si noualea al domniei sale s-a imbolnavit Asa de picioare si boala lui s-a intins pana la partile cele mai de sus ale corpului; dar el nici la boala sa n-a cautat pe Domnul, ci pe doctori.”
De aici se vede că păcatul nu provine de la folosirea medicinii ci de la nădăjduirea în ea în loc de Dumnezeu. Atenția mai mult la ea decât la vindecătorul Dumnezeu cu unealtă de smerire medicina. Înțelegerea medicinii ca vindecare prin ea însăși și pe Dumnezeu doar ca un element cel mult de decor.