ARHANGHELUL lasa "entitatile spirituale" si tu mergi la biserica. Insula ii dadea prilej sa se roage nestingherit, in singuratate, asa cum toti avem nevoie a ne retrage: "Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta si, închizând usa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, si Tatăl tău, Care este în ascuns, îti va răsplăti tie."
Rugaciunea se face in ascuns iar nu la vedere ca fatarnicii si fariseii. De biserica avem nevoie nemijlocit caci doar acolo se savarseste jertfa de sange a copilului Hristos la fiecare Sfanta Liturghie. "Luati, mâncati; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceti spre pomenirea Mea. ... Beti dintru aceasta toti. Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsă spre iertarea pacatelor lor."
Ori despre ce trup si sange este vorba? Ori daca a fost vorba doar de paine si vin, cum zic necredinciosii nu contrazice in locul care zice: "... care se varsa pentru voi"? Ori daca este vorba doar de rastignire ce folos sa franga painea si sa-i indemne a manca ca pe trupul Sau? Si daca doar atunci a fost "frangerea painii" si doar atunci s-a baut ... "spre iertarea pacatelor" noua ce ne-a ramas ca sa ne mantuim? Ori noi stim ca jertfa cea fara de sange "este jertfa euharistica ce înlocuieste jertfele sângeroase ale legii vechi, este actualizarea jertfei mântuitoare a lui Hristos care <a intrat odata pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de tapi și de vitei, ci cu însusi sângele Sau, și a dobândit o vesnica rascumparare>".
Fara impartasirea cu Sfintele Taine, sangele si trupul Lui Hristos, nu exista mantuire. Dumnezeu este pretutindeni dar mantuirea doar prin Biserica, si bineinteles propria nevointa, se face. Pentru aceasta sunt randuite chiar de Sfintii Apostoli, ucenicii Domnului, toate cele spre mantuirea noastra, iar noi sa tinem "predania aceasta chiar si inger din cer de va veni sa ne propovaduiasca alta Evaghelie" noi sa nu primim. Ucenicii au randuit episcopi si diaconi si astfel s-a format Biserica Primara, adica cea intemeiata pe invatatura Lui Hristos. Randuielile si organizarea s-au alcatuit in primele veacuri si tot de atunci avem si Sfintele Liturghii ale Sfantului Vasile cel Mare si Ioan Gura de Aur.
Sfanta Liturghie sau Taina Tainelor este esentiala in viata crestinului. Ea nu se poate face decat de preot hirotonit de episcop, prin "punerea mainilor" si coborarea Duhului Sfant in cadrul unei slujbe speciale. Aceasta s-a practicat inca de la inceput si noi avem in Biserica Ortodoxa, aceasta succesiune neintrerupta a harului Duhului Sfant.
Desigur ca nimic nu ne poate mantui daca noi nu ne straduim sa ducem o viata curata, dar ruperea de Biserica si de lucrarea sa mantuitoare ne aseaza in rand cu schismaticii si ereticii. Eu nu stiu ce va fi cu acestia dar nici nu vreau sa ma despart de Biserica, si cand zic acesta ma refer la toata viata, credinta si practica crestina, asa cum avem invatatura lasata si propovaduita.
Anatolie chiar daca nu era calugar, ducea o viata de calugar, dar daca ai retinut la sfarsitul filmului, cand staretul insista sa-l calugareasca, el refuza smerit dar si infricosat, simtindu-se nevrednic de o astfel de traire. Desi prin silinta lui ii intrecuse pe ceilalti calugari, chiar si staretul s-a folosit de apropierea cu el, aceasta nu stirbeste din chemarea si frumusetea cinului calugaresc. Din nefericire sunt tot mai putini pregatiti cu inima sa-i raspunda lui Hristos spre o viata in traire adanca si cu multa inflacarare si dorire intru desavarsire, asa cum Apostolul Matei ne indeamna: "Fiti, dar, voi desăvârsiti, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârsit este."
Dar Anatolie ca fiecare crestin participa la Slujbele Sfintei Liturghii din fiecare duminica.
Din pacate mi se pare o dovada grozava de neputinta sa aud din partea unora ca ei nu cred din cauza "popilor" si a altor ierarhi care din pacate, duc o viata usurateca, smintind crestinii slabi in credinta. Noi stim ca fiecare are raspunderea pentru propriile fapte, si mantuirea noastra ar trebui sa o avem in vedere. Daca acei ierarhi au uitat acest lucru, va fi spre pierderea sufletului lor, insa aceasta nu este o piedica spre mantuirea noastra. Fiecare va plati pentru pacatele sale. Iarasi mi se pare dovada de slaba credinta sa ne uitam la averea preotilor. Mai curand ar trebui sa-i cainam pentru neputinta lor ca s-au lasat tarati spre aceasta ispita grozava si pierzatoare de suflete si nicidecum sa-i invidiem, ca doar stim bine ca le vom lasa pe toate.
Judecarea preotilor, buni sau pacatosi, ne impovareaza cu grele pacate, caci avem porunca: "Nu judecati si nu veti fi judecati". Pentru ce dar uit de pacatele mele si ma uit la ale altuia? Nimeni aici nu va trai vesnic si viata se scurge repede. Daca ne gandim bine nimic bun nu am facut, mare ratacire judecata aproapelui in ziua de azi.
http://www.dervent.ro/s/l/index-D-01.html
Liviu