Citat:
|
În prealabil postat de Dan-Virgil
"Parintele Arsenie Boca spunea ca, de fapt chinurile iadului nu sunt altceva decat lucrarea patimilor in suflet, patimi care, dupa moarte, nemaiavand trupul la dispozitie pentru a fi satisfacute, se manifesta ca un foc care se inteteste din ce in ce mai mult. Sau cum spunea fericitul Augustin, "cine nu-si induhovniceste trupul, isi va incarna si sufletul". "
Aceste afirmatii mi se par logice daca privim crestinismul din interior, insa daca e sa iesim din cercul crestinesc, si daca judecam cu mai multa logica insotita de iubire fara margini ajungem la o total alta concluzie: in primul rand dispare frica (pt. propria viata), disperarea, luandu-le locul linistea si increderea ca D-zeul care reprezinta dragostea absoluta iti va da n-spe mii de sanse pentru a atinge fericirea. Asta inseamna dupa logica - dragostea absoluta. Pe cand dupa crestinism dragoste absoluta inseamna numai pana mori(limitata); apoi se va da doar celor ajunsi in rai, cei din iad suferind etern consecinta "alegerii" lor (nemaiavand posibilitatea unei noi alegeri). Apare apoi in explicarea raiului si a iadului notiunea de liber arbitru,...cum ca paradoxal iadul exista tocmai datorita iubirii lui Dumnezeu, fiindca nu ne obliga la comuniune cu El, asa ca noi avem posibilitatea de a alege............iadul? Daca e sa mergem pana acolo apoi nici liberul arbitru nu mai e liber arbitru fiindca toate cele 6 miliarde de oameni de pe fata planetei alearga dupa FERICIRE. Asadar, omul a fost programat pentru fericire. Chiar si durerea excesiva la un moment dat e interpretata de creier ca si o placere.
Adica...in numele dragostei absolute, decat iad, mai bine moarte ca si in Vechiul Testament: adica lipsa a constiintei de sine.
Va astept cu noi raspunsuri.
|
Sunt doua chestiuni, care, mie mi se pare ca se bat cap in cap: 1.mai multa logica si 2.iubire fara margini. Logica se adreseaza mintii, iubirea se adreseaza sufletului, depinde de care glas ascultam.
Stii cum e asta? Vezi un cersetor pe strada. Sufletul iti spune: da-i ceva bani. Ratiunea zice: nu-i da, ca-i bea sau ii fumeaza.
Apoi frica, disperarea, nu sunt proprii unui crestin, sunt chiar pacate care duc la pierderea vietii vesnice: "
Iar partea celor fricosi si necredinciosi si spurcati si ucigasi si desfrânati si fermecatori si inchinatori de idoli si a tuturor celor mincinosi este in iezerul care arde, cu foc si cu pucioasa, care este moartea a doua" (Apoc. 21,8).
Alta chestiune cu care nu sunt de acord: "pe cand dupa crestinism dragoste absoluta inseamna numai pana mori(limitata)". De unde ai dedus asta? Eu credeam ca e invers, ca dragostea este singura care trece dincolo de mormant, care nu poate fi inghitita de moarte. De ce se face pomenirea mortilor? Nu e o expresie tocmai a acestei iubiri fata de cei adormiti?
Apoi FERICIREA... ce notiune relativa... mai repede spuneai PLACEREA. Spunea un Sfant: "pacatul are doua capete: placerea prin care intra si durerea prin care iese". Cealalta cu durerea excesiva... masochista, n-am experimentat-o niciodata si nici nu sunt curios. Nu stiu daca in VT moartea era privita ca o lipsa a constiintei de sine, poate era din lipsa revelatiei. Poti sa-mi dai un exemplu concret?