intreb pt k am citit despre un sfant (din pacate nu i-am retinut numele) kre a fost calugar... avea patima curviei, dar in fiecare noapte dupa ce venea de la femeia respectiva isi regreta fapta si se ruga de fiecare data cu lacrimi sa-l ierte... intr-o noapte tot asa: dupa o frumoasa aventura a revenit in chilia sa unde iar s-a rugat pt a fi iertat; in acest timp Dumnezeu i s-a aratat si i-a spus k a venit sa-l ia intru Imparatia Cerurilor... diavolul, revoltat, L-a intrebat: "cum il iei?! n-ai vazut ce curvar e?!" iar Dumnezeu i-a raspuns ceva de genul: "Daca m-a rugat de fiecare data sa-l iert, de ce sa nu-l iert?" ...
(a fost gasit mort in pozitia in kre s-a rugat)
:( :( :( dar eu nu pot regreta, nu-mi vine acel sentiment de regretare... si am inteles k principala conditie pt a fi iertat este sa regreti... : ((
|