Îmi pare rău pentru cele întâmplate. În mod evident, cei care hotărăsc numele copilului sunt părinții, nu preotul. Preotul poate face anumite recomandări în acest sens, spre exemplu poate recomanda să nu se adopte un nume anticreștin, cum ar fi, spre exemplu, "Iuda Iscarioteanul" sau "Belzebut".
Trebuie observat că nu există un "drept la Botez". În principiu, preotul poate refuza botezul unui copil dacă nu există garanții că va fi crescut în Cristos. În Biserica Catolică au fost cazuri în care s-a refuzat botezul copilului, deoarece atât părinții, cât și nașii refuzaseră să participe la programele de cateheză pentru adulți. Trebuie înțeles că botezul copilului se deosebește în aceasta de botezul unui adult. Un adult care cere să fie botezat, e de presupus că face asta fiindcă crede în Cristos. Dar, în cazul unui copil, părinții și nașii garantează pentru credința lui viitoare. Când asemenea garanții lipsesc, preotul poate amâna botezul copilului (dacă e sănătos) pentru când asemenea garanții vor exista sau pentru când copilul, devenit adult, va dori să își exprime el însuși dorința de a fi botezat.
Pe de altă parte, împrejurarea că ați dorit să dați copilului două nume nu este de natură a pune serios la îndoială promisiunea pe care o veți face de a crește copilul ca pe un creștin. Este un motiv absolut ridicol.
Dacă ați ajuns la concluzia că preotul stăruie în această atitudine eronată, aveți dreptul de a vă adresa episcopului său, cerându-i să intervină.
În Cristos, Domnul nostru,
M.D.
P.S. Este neobișnuită sintagma "domnul preot". Spunem, în limbaj formal, "(prea) cucernicia sa", ori, în limbaj informal, "părintele".
|