30.04.2007, 22:09:00
|
 |
Member
|
|
Data înregistrării: 14.04.2007
Locație: Giessen, D
Religia: Ortodox
Mesaje: 99
|
|
Citat:
|
În prealabil postat de citystar
Citat:
|
În prealabil postat de alexandra28
citystar poate l-ai inteles gresit pe Dumnezeu.daca ai fi tot timpul fericit ar fi normal sa fii bun si credincios insa cand Dumnezeu te incearca El iti inceraca credinta,fiecare dintre noi trebuie sa ne purtam crucea cum a facut-o si El.viata aceasta este o adevarata provocare,nu trebuie sa cauti fericirea pamanteaca.trebuie sa cauti sa-i fii placut lui Dumnezeu si sa fii in slujba lui.poate printr-o suferinta El te scapa de niste pacate pentru a nu mai da socoteala la judecata,ceea ce este mult mai greu.si cred ca fiecare pacat pe care il facem se intoarce impotriva noastra, fie in aceasta viata,fie in cea urmatoare.
|
Revenim la ideea ca Dumnezeu e Atotputernic, deci EL poate feri un om de pacate fara sa-l chinuie toata viata. Nu ? De ce Dumnezeu cauta calea cea mai groaznica si cea mai de durata de a-l feri de pacat. Si calea asta, suferinta, e generatoare de alte pacate, mult mai mari: deci Dumnezeu da suferinta oamenilor ca sa pacatuiasca mai mult. (nu-mi puteti zice ca omul care sufera nu pacatuieste, ba chiar mai mult)
Daca El pornunceste ca "omul X sa nu pacatuiasca" ar trebui sa se cutremure cerurile, si sa fuga toti diavolii de acel om, sa nu-l ispiteasca sa faca pacat (daca ziceti ca pacatele vin de la diavol) Ca doar Dumnezeu are puteri nelimitate, si poate actiona direct astfel incat sa-i fie bine si omului (ca Dumnezeu iubeste lumea).
Totusi diavolul se baga in mintea oamenilor, si Dumnezeu desi incearca sa-i ajute pe oameni (am patit eu cazul acesta) diavolul se baga in mintea omului si il face sa refuze ajutorul dat de Dumnezeu. De ce ? Asta se cheama bataie de joc nu iubire. Sau sa inteleg ca ajutorul care imi vine e de la diavol? Cum deosebesc ajutorul venit de la Dumnezeu de ajutorul venit de la diavoli ? Ca si diavolul invata pe oameni de bine (ca dovada, vrajitoarele ne cer sa mergem la biserica, sa ne rugam etc.) |
Este în pateric o altă învătătură:
Un frate oarecare, fiind supărat de pofta curviei, a mers la un bătrân si si-a mărturisit neputinta si supărarea sa. Apoi l-a poftit să-L roage pe Dumnezeu pentru dânsul să-l izbăvească din acea supărare. Bătrânul, făcându-i-se milă de acel frate, s-a rugat lui Dumnezeu cu osârdie timp de sapte zile. În a opta zi iarăsi a venit fratele, după cum i-a fost lui porunca, si l-a întrebat pe el bătrânul, zicând: "Cum îti mai este, fiule?". Zis-a lui fratele: "Nicicum, părinte, nu m-am simtit mai usurat".
Bătrânul, auzind acestea, s-a mirat si, dacă s-a făcut seară si noapte, iar a început a se ruga pentru fratele. Si cu osârdie rugându-se el pentru fratele, a venit diavolul si, stând înaintea lui, a zis: "Crede-mă, bătrâne, că din ziua dintâi când ai început a te ruga lui Dumnezeu pentru acel frate, îndată am fugit si m-am depărtat de la dânsul. Dar el are dracul lui si pricina războiului lui sunt gâtlejul si pântecele, iar eu cu acestea nici o treabă nu am. El însusi îsi este pricinuitor războiului său, mâncând bine si dormind fără măsură. De acolo vine războiul de care suferă el". (23-296)
|