În prealabil postat de Mihailc

Creştinismul nu s-a impus prin anihilare culturală, aşa cum s-a întâmplat în cazul comunismului, şi cum se întâmplă astăzi în cazul islamului. Cuvântul de ordine a fost (şi este) transfigurarea. Astfel, sărbătorile religioase importante s-au putut suprapune peste sărbători păgâne, modificându-le substanţial, dar paşnic, semnificaţia. Sfinţii Părinţi au ştiut că nu e de joacă cu praxisul articulat religios, mai ales cel ceremonial. Există unii liturgişti care fac paralele între cultul zeilor păgâni şi ritul bizantin, vă daţi seama cât de riscante în contextul actual. Românii, şi Balcanii în general, se remarcă printr-o bogăţie, încă neinvestigată până la capăt, a imaginarului religios. Fie că ele sunt reminescenţe antecreştine sau alcătuiri ulterioare, ele dau un colorit aparte ortodoxiei, fără a aduce avarii grave adevărului de credinţă. Bunăoară, cultul morţilor are semnificaţii atât de adânci, încât e aproape imposibil să le combaţi tranşant. În fine, în prezent sunt tot mai rare zonele unde datina are valoare de lege comunitară. Postmodernismul rade totul, şi ce e bun şi ce e rău.