[Mihailc]

În prealabil postat de Scotianul

Salut Alin.Uita-te pe linkul de mai jos
http://www.evz.ro/detalii/stiri/priv...ti-895305.html

Mereu am fost fascinat de modul in care traditiile ancestrale se impletesc cu credinta crestina.Este un fel de imagine colectiva in miscare prin istorie.Poti vedea in traditiile si obiceiurile populare licariri ale vechilor credinte.Este un semn al continuitatii unui neam,ca un fel de radiografie a credintelor lor prin timp si spatiu.Arata evolutia religioasa a oamenilor dintr-o anumita zona,cum s-au transformat ei si cauzele acestei transformari.Noul si vechiul intr-o singura imagine.Crestinism si obiceiuri stravechi,trasaturi culturale arhaice impletite cu Credinta in Hristos.Satul este un loc greu de incadrat in definitii sau explicatii.Este un fel de metamorfoza intre dansul calusarului si jelirea mortului.Mi-se par aspecte extraordinare dpdv al etnologiei.Dansul calusarului,de ex,isi are originea in negura timpului.Am citit ca un dans aproape identic se desfasoara in oaza Kharga(Egipt).Semnificatiile lui sunt incredibile din punct de vedere al cercetatorilor.Si el se practica si astazi(din ce stiu)ca o dovada a spiritului popular stravechi.Oamenii au primit crestinismul dar au pastrat cu ei si traditiile invatate din strabuni.O ,,simbioza"culturala si religioasa fascinanta ce nu este pe deplin analizata.Daca ne uitam la ei intelegem cine au fost stramosii nostrii,in ce au crezut ei,cum au primit Credinta si cum au rezistat pe linga ea si vechile obiceiuri din folclor.

Sper sa gasiti interesant articolul.Pe mine m-a interesat foarte mult dpdv etnologic si folcloric.Am mai gasit cateva obiceiuri si aici.
http://www.crestinortodox.ro/stiri/a...nou-73146.html
sau aici
http://www.crestinortodox.ro/datini-...cii-68800.html

Astazi unele dintre acestea sunt numite superstii pagine.Voi cum priviti traditiile,obiceiurile din persectiva crestinului din zilele noastre?

Creştinismul nu s-a impus prin anihilare culturală, aşa cum s-a întâmplat în cazul comunismului, şi cum se întâmplă astăzi în cazul islamului. Cuvântul de ordine a fost (şi este) transfigurarea. Astfel, sărbătorile religioase importante s-au putut suprapune peste sărbători păgâne, modificându-le substanţial, dar paşnic, semnificaţia. Sfinţii Părinţi au ştiut că nu e de joacă cu praxisul articulat religios, mai ales cel ceremonial. Există unii liturgişti care fac paralele între cultul zeilor păgâni şi ritul bizantin, vă daţi seama cât de riscante în contextul actual. Românii, şi Balcanii în general, se remarcă printr-o bogăţie, încă neinvestigată până la capăt, a imaginarului religios. Fie că ele sunt reminescenţe antecreştine sau alcătuiri ulterioare, ele dau un colorit aparte ortodoxiei, fără a aduce avarii grave adevărului de credinţă. Bunăoară, cultul morţilor are semnificaţii atât de adânci, încât e aproape imposibil să le combaţi tranşant. În fine, în prezent sunt tot mai rare zonele unde datina are valoare de lege comunitară. Postmodernismul rade totul, şi ce e bun şi ce e rău.