Citat:
În prealabil postat de zaharia_2009
Desi este adevarat ca botezul iarta pacatul starmosesc totusi dupa acesta persista citeva stigmate ale lui ca permanenta aducere aminte a caderii omului si a ridicarii iarasi la cinstea initiala de catre Hristos . Inafara de estru , ca si stigmat, va mai propun sa vedeti inclinatia morbida spre pacat naturala a omului mult mai lesnicioasa decit pt. virtuti. Chiar, nu v-ati pus pina acum aceasta intrebare, de ce este asa ? . Pacatul il faci cu placere intro clipa de ochi pe cita vreme pt. o singura virtute trebuie sa te muncesti ani de zile fara a fi sigur insa ca o si dobindesti. Copilul si dispozitia sa nativa catre greseala este un exemplu elocvent . Mai sunt si alte stigmate precum insasi modul de existenta a femeii si al barbatului ,de a vietuii in aceleasi conditii date la alungarea din rai si care totusi exista chiar daca omul a fost botezat si rascumparat de Hristos . Si mai putem discuta inca dar va propun sa lecturati si dvs. in particular. Este interesant sa invatati prin proprie descoperire plus ca va garanteaza cunostinte de neuitat !
|
Mi-au sarit in ochi cuvintele ingrosate. Ele vin in condradictie cu ceea ce a spus Mantuitorul: "Și a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în împărăția cerurilor. " Matei 18:3
Asadar pruncii sunt fara de pacat; ca atare nu le putem imputa nici o dispozitie nativa catre greseala asa cum afirmi dumneata, frate Zaharia. Cu atat mai mult cu cat in acest context discutam despre copiii botezati, a caror neprihanire (lipsa de pacate) nu poate fi pusa sub semnul intrebarii.
Eu cred ca in aceasta discutie (si nu numai) se exagereaza din dorinta de ... "strictete". Nu stiu cum altfel sa denumesc aceasta stare care-i cuprinde pe unii ortodocsi si-i indeamna sa vada pacate chiar si-acolo unde este evident ca nu sunt! Sau din 2 recomandari / povete (nu mai refer la canoane ca iar intram pe taramul disputelor) ale unor Parinti traitori in Hristos, tind s-o aleaga de cea mai drastica drept reper moral in viata.
Nu neg ca mantuirea este extrem de dificila (ca tot se discuta pe un alt topic despre aceasta chestiune), insa eu ma intreb daca uneori nu ajungem in situatia de-a ne pune piedici si singuri... Citandu-l pe fratele Mihailt, as putea spune ca e si asta o "inselare draceasca", nu?
Iertare si Doamne ajuta!