În prealabil postat de Scotianul
Motto: "Crezi, oare, ca noi n-am iubit omenirea, de vreme ce am inteles cu atata umilinta slabiciunile ei si am cautat din toata inima sa-i usuram povara, ingaduind firii sale nevolnice chiar si pacatul, cu conditia ca sa fie savarsit cu stirea noastra? De ce atunci vii acum sa ne tulburi? De ce ma privesti in tacere cu ochii tai blanzi, convins ca dreptatea e de partea ta? Mai curand as vrea sa te vad manios, nu-mi trebuie dragostea ta, pentru ca nici eu nu te iubesc" (Marele Inchizitor)
,,Legenda Marelui Inchizitor răspunde la o întrebare pe care scriitorul a avut curajul să și-o pună: "Ce s-ar întâmpla dacă Iisus ar coborî din nou pe Pământ?".
A doua venire a lui Hristos este prevăzută în Evanghelie în cu totul altă formă decât în textul romancierului. Iisus va veni pentru Judecata de Apoi și pentru a deschide Împărăția eternă. În fragmentul din Frații Karamazov, Iisus se arată lumii în trupul unui om obișnuit. Fiul lui Dumnezeu ajunge la o răscruce a istoriei, în Spania, la Sevilla, la începutul anilor 1500, în plină Inchiziție. Marii prelați au puteri discreționare și îi pedepsesc exemplar pe toți cei care îi contestă.
În această epocă nesigură, Iisus Își dezvăluie abilitățile care Îl confirmă ca Fiu al lui Dumnezeu: vindecă prin gesturi simple, îi redă unui orb vederea și trezește din morți o copilă de doar șapte ani. Marele Inchizitor traversează piața chiar în acel moment și Îl arestează pe Mântuitor, aruncându-l în temniță.
Confruntarea eternă
Dostoievski, care și-a catalogat textul drept "poem", întoarce o nouă filă din războiul dintre diavol și Dumnezeu, oferindu-i Inchizitorului un rechizitoriu care poate zgâlțâi orice conștiință.
"De ce ai venit să ne tulburi? Pentru că ne tulburi, știi asta", Îl interoghează Inchizitorul pe Hristos, fără să primească niciun răspuns. Îl întreabă din mijlocul conștiinței sale pervertite. Pentru că Iisus vine mereu în mintea adevăraților eretici, camuflați în sutane, și este ars pe rug de fiecare dată, în numele comodității puterii și al avantajelor. Ceea ce pare a fi un dialog devine imediat monolog. Iisus cel arestat, luat la întrebări și judecat pentru faptele sale, este acuzat că i-a supraestimat pe oameni, care aveau nevoie de pâinea obișnuită și nu de cea a Cerului, pe care le-a promis-o.
Inchizitorul Îi spune că natura umană este sub doctrina lui Iisus, iar Biserica a început să-i adapteze învățămintele la nevoile nu atât de înalte ale omului. Inchizitorii trăiesc și decid ei, în locul supușilor, amestecând puterea politică și puterea ecleziastică, pentru că le dețin pe amândouă în aceeași mână. Ei îngenunchează spiritul prin teroare și foame, iar Satana cu sutană își dezvăluie în fața prizonierului său toată strategia. Pentru ei, în anumite clipe, minciunile devin adevăr - iar afirmația aceasta a lui Dostoievski pune în gardă orice intelect. Inchizitorul Îi spune lui Iisus că nu trebuia să respingă ispitele diavolului, că nu a procedat corect, că trebuia să cedeze. Consecința alegerilor Lui este apariția liberului arbitru, concept perfect în esență, dar pe care oamenii nu știu să-l manevreze.
Omul este prea slab ca să știe ce să facă cu propria libertate și de aceea trebuie să i se dicteze. Iar Biserica a început să corecteze opera lui Hristos. A declanșat o amplă operațiune de mistificare a doctrinei, pentru a răsturna iluziile și pentru a cuceri din nou lumea, prin autoritate religioasă (lucru pe care Mântuitorul l-a respins).
Dar Iisus refuză pentru a doua oară dialogul cu Satana. Hristos nu le folosește politicienilor-prelați ca agent politic sau electoral, pentru că El chiar este în stare să înfăptuiască minuni, în vreme ce politicienii își construiesc autoritatea și își consolidează poziția prin promisiunea miracolului niciodată înfăptuit."
Cuvant de final
,,Nu în forță, ci în dreptate sălăsluiește Dumnezeu.Dacă în inima ta sălășluiește căința, înseamnă că iubești cu adevărat. Iar dacă iubești, Dumnezeu te va primi la sine.Iubirea plătește totul, răscumpără totul"(Fratii Karamazov)
|