[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de rhadu_c

Nu stiu daca s-a mai postat urmatorul citat din Sf. Evanghelia dupa Luca, cap. 9. (...)

Domnule Mihnea, cred ca orice comentariu e de prisos. Cititi cu atentie si cat mai obiectiv, iar adevarul despre inchizitie se va revela de la sine. Totusi, lapidar: Iisus nu alege sa-i pedepseasca pe necredinciosi cu o pedeapsa materiala, asa cum a facut Inchizitia(ca sa fac legatura cu tema discutiei), ci, paradoxal ii lasa in necredinta lor.(completez eu: poate pe viitor se vor cai)

De ce va place sa va incapatanati in negare, in fata unor argumente atat de solide?

Mai întâi, pasajul evanghelic citat nu are nici cea mai mică legătură cu Inchiziţia. Pe urmă, când a pedepsit Inchiziţia cu pedepse materiale ? Puteţi cita un singur exemplu ? Aţi înţeles, ori nu aţi înţeles că Sfântul Oficiu s-a limitat mereu la atribuţiile sale, şi anume de a da verdicte în termeni de "vinovat" sau "nevinovat" în materia în care avea competenţă şi nu a administrat nici o pedeapsă, aceasta fiind apanajul autorităţii laice ?

Aceasta inclinatie de a adera orbeste, cu abnegatie la opinia Bisericii, (...) e o atitudine care nu poate duce decat la un obscurantism si bigotism absurd (...)

Deci, când urmăm Biserica înseamnă că suntem obscurantişti şi bigoţi ? Nu cumva noi ştim mai bine decât Biserica ce este rău şi ce este bine ? Nu cumva NOI suntem cei pe care Dumnezeu i-a făcut paznici ai revelaţiei Sale, iar mitropolitul şi popii din jurul lui sunt rătăciţi ?
Sunteţi serios când susţineţi asemenea idei diabolice ? Eu cred, domnule dragă, că Isus a lăsat pe pământ o instituţie pe care o asistă neîncetat. Eu cred că scopul acestei instituţii este acela de a-i conduce pe oameni spre mântuire. Mai cred că Biserica este maică şi învăţătoare (Mater et Magistra) şi cere copiilor ei respect, supunere şi fidelitate filială. Mai cred că nimeni nu Îl poate avea ca tată pe Cristos, dacă nu are ca mamă Biserica. În sfârşit, cred că această Maică a noastră este sfântă, după cum mărturisesc (Credo...Unam, Sanctam). Este mai mult decât imprudent a crede că noi avem dreptate, în timp ce Biserica greşeşte.

Ma leg aici de unul dintre titlurile Papei: Papa e pe pamant cum e Hristos in Cer. Greseala provine din faptul ca se face o separare prea categorica intre conceptele "pamant" si "Cer", ca si cum nu ar fi punti de legatura intre cele doua, (...)

Raportul dintre Cristos şi papa este clar arătat în Evanghelie. Papa este cârmaciul corabiei care pluteşte în furtună spre Cristos care se roagă pentru ea. Singur, cârmaciul nu poate merge nici 10 metri pe apă: Cristos este cel care îl susţine pe papa, întinzând mâna Sa dumnezeiască. Nu citesc că ar fi mai multe corăbii, nici că ar fi mai mulţi cârmaci. Nici nu scrie că în furtună e mai bine să sărim din corabie şi să înotăm individual peste bord ori să lansăm bărcuţele şi bisericuţele noastre. Nici că ar fi cam incompetent cârmaciul şi cei împreună cu el, cam obscurantişti şi bigoţi şi nu se pricep la navigaţie aşa cum noi ne pricepem. Eu înţeleg atât: că, dacă voi avea grijă să mă menţin în acea Corabie, voi scăpa cu bine de potop.