[zaharia_2009]

Raspunsul la cea de a III-a interventie a ta , privind modul de ,,pocnire a evlaviei cind nu-si are rostul" il gasesti in postarea mea imediat superioara la raspunsul Coralinei . Daca despre lucrarea respectiva sau altele similare , caci exista har Domnului, nu sti pina acum nimic atunci ar trebui sa sti din filosofia generala ca nici un lucru, infara de D.zeu, nu este permanent, adica etern, in aceiasi doza, in aceiasi semnificatie psihoemotionala de manifestare, in aceiasi tarie si care sa determine aceiasi mobilizare folositoare ci din contra sufera atit de multe variatii , in toate sensurile si dozele, incit poate constitui una din principalele plingeri la taina spovedaniei prin care ne vaitam si ne aratam parerea de rau ca ne cam pirdem evlavia si ca ori nu mai suntem ca la inceput (cind pt. ajutorul nostru insusi hristos ne pune in suflet mai multa pt. a spori, a creste un pic mai mult si a capata dragste si curaj)ori se intimpla ceva prin care pierdem evlavia. Sfintii isi cultiva neincetat si cu mare greutate si staruinta (adica practica, viata in duh si adevar cu mare sirguinta practica si nu dopar ideativa !!) evlavia prin aprofundarea isvorului ei unic : credinta reala in Hristos si in lucrarea Lui si nu in simbolisme, de exemplu !!(de multe ori , ca si Ory dealtfel, jonglezi cu idei despre simbolisme acolo unde nu este cazul ; Crestinismul este in primul rind o religie reala si traita si mai putin ne ocupam se simbolisme care ne-au invadat lexicul si care printro superficialitate a gindirii si trairii ne indeparteaza constant de adevrata intelegere si traire a lui Hristos. Asa de exemplu casatoria monahului si a monahiilor cu mirele ceresc nu este una simbolica deoarece in primul rind nici Hristos nu este simbolic, o plasmuire a mintii noastre. Daca am ajuns sa credem ca Hristos este simbolic deja suntem in bratele dracilor si fara scapare. De asemenea , functiile barbat -femei nu sunt simbolice tot pt. ca Hristos nu este simbol si nici evanghelia Lui si nici dogmele si nici canoanele nu sunt asa ci ele sunt cit se poate de reale . A crede toate acestea ca fiind simbolistica putem ajunge sa spunem ca avem capul drept simbol al unei minti care ar fi trebuit sa existe dar nu mai este, gata, s-a terminat, acum avem draci nu credinta curata si ratiune duhovniceasca . Nu exprimarea mea cred ca ar deranja pe cineva ...ci realitatea mult prea trista a sofismelor care se ,,plaseaza" pretios de bine.)
Problema variatiei evlaviei, rivnei , a puterii duhovnicesti de nevointa , a credintei insasi este cea mai constanta a vietii duhovnicesti si omniprezenta in taina spovedaniei ca si plingere . Ma mir destul de mult (as fi vrut sa formulez altfel aceasta mirare a mea dar voiasc sa intelegeti ca nu uramareasc sa va pun la punct ci ca sunt f. surprins ca nu ati sesizat pina acum o latura tare impostanta a opracticii duhovnicesti) de cea ce spuneti si astfel ma duc cu gindul inevitabil la taina spovedaniei unde multi enoriasi de rind spun cam asa : ,, ei parinte , de, mai fac si eu ca toata lumea , un pic mai mint , mai gresesc pici pe colea ... de, d'astea marunte , ca eu sunt serios(sau cultivat, sau adult,etc ) si nu fac pacate mari !" Si asa se intimpla cind ortodoxii nu au o viata cuminte, asezata, cu frica si cutremul de dumnezeire ci una cu pretentia de preietenie sau tovarasie cu Hristos, fara purtare , vorbire si vietuire tocmai asemenea inaintea unul mult prea mare imparat si nu a unui coleg sau preieten de serviciu. Pai daca inaintea managerului de la serviciu esti retinut, politicos si nu-ti permiti orice ... si acesta este un om ca si tine , pai cum sa fi inaintea lui D.zeu asemenea inaintea unui preiten sau mosneag/bunic hitru si iertator . Este prea periculoasa postura . Dar asa traind , in dulcegarii si ignoranta , oamenii ajung batrini nestiind nici macar care si ce sunt pacatele, se marturisesc in virful limbii , isi impreuneaza apoi minile pe piept in semnul sfintei cruci, casca gura si voieste sa-l primeasca pe Hristos in ei crezindu-se aproape sfinti si ,,bucurindu-se mult de asta" . Numai ca firea lui Hristos si poruncile lui nu sunt asa, ceea ce face sa nu credem ca de multe ori Hristos a ramas in noi pt. mult timp : mai ales atunci cind in loc de adevar vedem simbolisme, in loc de virturi stringem duhoare si pacat cind in loc de smerenie cultivam bucuria libertatii absolute , fara frontiere, s.a.m.d.

Deci , doar pacatele sunt colective , mintuirea este individuala; si mai are inca citeva caracteristici dintre care cea mai insemnata este ca este tare grea ! Asa cum am mai spus : fiecare si-o face cu mina sa !