Iată un caz tipic de cooperare materială la păcat: o asistentă medicală primește dispoziția de a efectua injecții cu Depo-Provera, un medicament care se injectează o dată la trei luni cu scopul de a împiedica zămislirea, ori, dacă aceasta s-ar produce, cu scopul ca "produsul de concepție" să fie eliminat. Ea se adresează printr-o scrisoare preotului ei confesor, întrebându-l dacă, făcând acest lucru, comite sau nu păcat. Iată răspunsul preotului:
În mod clar, un catolic nu are dreptul de a ajuta pe cineva în administrarea nici unei metode contraceptive. Așa cum este greșit pentru medic să prescrie asemenea "tratamente", când sunt folosite pentru controlul reproducerii, tot așa este greșit pentru o soră medicală să execute asemenea acțiuni și este necesar să verificați dacă angajatorul dv vă oferă dreptul de a refuza acest lucru.
În cazul în care angajatorul sau spitalul dv nu vă oferă dreptul de a refuza aceasta, puteți să administrați asemenea injecții, sub presiune, dacă este singurul mijloc de a vă păstra slujba. Aceasta ar fi ceea ce se numește cooperare materială , adică a ajuta pe un altul să facă o acțiune care, luată în sine, nu este un păcat, ci este bună sau este indiferentă. Acțiunea de a face o injecție sau de a da o medicație nu este intrinsec rea, deși intenția pacientei și a medicului este imorală. Asemenea cooperări materiale sunt permise pentru motive suficient de serioase, așa cum ar fi de exemplu necesitatea păstrării locului de muncă în cazul în care aveți o dorință dreaptă, respectiv să vă aprovizionați pe dv și familia dv și să îi ajutați pe cei bolnavi prin practicarea meseriei de soră medicală. Totuși, aveți obligația de a încerca să găsiți o altă poziție ca soră medicală, una în care nu vi s-ar cere să acționați împotriva legii morale.
Marea tragedie este că a fi soră medicală este o profesie eminamente creștină, una care s-a dezvoltat din Biserica Catolică, din viața de credință și practica de a ne îndura de aproapele. (...)
|