Citat:
În prealabil postat de suflet si inima si constiinta
citat:,,Dar de fiecare data cand cadem ne ridicam. Pana la ultima suflare :) ''
Si daca nu apucam sa ne spovedim ca ne prinde moartea(poate par tragica, dar sincera sa fiu si ma repet, sunt putin speriata) si luptam sa ne ridicam sa iesim din pacat, Dumnezeu ne iarta? Voi ce credeti?
|
Nu stiu, pe cazuri teoretice.
Daca ne apuca nelinisti de felul acesta, mai bine sa mergem sa ne spovedim inainte de-a ne prinde moartea. Uneori cand mi-e constiinta grea, mai si zic Doamne fa sa nu dea vreo masina peste mine pana ajung la parinte sa ma spovedesc.
Si am incredere ca nu da..
Si tot spovedind dupa fiecare cadere, sau cat mai des.. incet incet se mai limpezeste sufletul si ajunge sa urasca pacatul de care inainte era robit din placere.
Inca o chestie: eu cred ca e foarte importanta si spovedania gandurilor de necredinta, de hula, de deznadejde, de neincredere, pana si faptul ca nu vrem sa ne indreptam (poate suna absurd dar nu e), de rezistenta interioara la rugaciune sau la Evanghelie, de razvratire, de impotrivire canonului, de slabiciune, de neputinta, de-mi vine sa o las balta, de indiferenta, de impietrire in fata rugaciunii sau in Biserica, de nepasare, de vanitate, de reverii (scenarii-n minte), de dorinte de injosire a sinelui sau a celorlalti, sau din contra de dominare a lor, tot.
Pana si (mai ales) lipsa de pocainta, ca nu ne doare, ca nu ne strapunge inima, tot.
Faptul ca ne place duhul lumesc, ca ne place pacatul, ca suntem deprimati, ca nu ne putem bucura, ca ne e frica, ca avem ganduri negre. Chiar si ca nu intelegem de ce un lucru e pacat si din cauza asta avem mici rebeliuni (care de fapt sunt mari).
Ca nu ne place ce a scris un sfant, ca nu avem evlavie la Maica Domnului, ca ne smintim, ca ne e ciuda cand citim o rugaciune, ca ne intrebam "de ce e el/ea mai buna decat mine" "de ce nu sunt eu sfant" etc. Ca ne vine sa iesim afara de la Liturghie, ca nu credem ca e intr-adevar Trupul si Sangele..
Tot :) Ca astea sunt lucruri mai profunde decat faptele.. poti sa ai o viata cu totul virtuoasa in exterior si inauntru sa te roada cancerul sufletului. Numa sa fim sinceri cu noi insine si sa spovedim chiar daca nu pricepem de ce e rau un gand sau un lucru, si Dumnezeu ne va lumina la un moment dat.
Si in timp sigur se intampla ceva. Mai incet sau mai repede, dar duhul se va schimba..
Important e sa le constientizam, sa le spunem pe fatza, in lumina si sa nu deznadajduim, ca Dumnezeu vede ca suntem vai de capul nostru si are si mila fata de noi si ne scoate :)