[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

În acest caz, înseamnă că e timpul să începeţi să vă documentaţi şi asupra crimelor săvârşite de Biserica Ortodoxă. Ca să nu vă obosiţi citind prea mult, ori ca să nu spuneţi că sunt surse viciate venind dinspre catolici, începeţi prin a întreba orice lipovean credincios ortodox cum se face că lipovenii sunt prezenţi în România.

După aceasta, cercetaţi din porunca cui i s-a smuls limba Sf Maxim Confesorul şi dacă nu cumva Biserica Bizanţului, prin cea mai înaltă voce a sa, nu are vreun amestec în asta. Mai verificaţi şi cine l-a prigonit pe Sf Atanasie şi pe alţi sfinţi mărturisitori.

Deci vorbiti despre amploarea Inchizitiei, nu?

Caut cum sa nu!...m-a mai pus un NP sa caut sa vad cum pe teritoriul Romaniei era in flaore Inchizitia, ca sa aflu ca oamenii/pacatosii erau judecati de catre BC in fata Catedralei din Cluj, si normal..omorati, dar tot nu am inteles ce legatura avea asta cu Biserica Ortodoxa!

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Acuma, despre scuze: scuzele pe care papa şi episcopii săi le-au exprimat nu se referă la existenţa Inchiziţiei, ori a altui segment al Bisericii lui Cristos, ci la derapajele cărora le-au căzut victime, uneori, oameni nevinovaţi. Dacă Biserica este ferită de eroare în materie de credinţă (este infailibilă), asta nu înseamnă că tribunalele alcătuite din oamenii ei sunt ferite de erori. În istoria multiseculară a tribunalelor ecleziale, desigur că au fost erori, cea mai gravă şi mai cunoscută fiind aceea care a dus la considerarea Ioanei d'Arc ca vrăjitoare. Cu toate aceste derapaje, excese şi erori, aceste tribunale au (re)introdus DREPTUL la un nivel nemaiatins din vremea Republicii Romane şi rareori atins în sălile de judecată de azi. Cei care erau însărcinaţi de Biserică se se ocupe cu rechizitoriile în materie de crime împotriva lui Dumnezeu au lăsat multe lăzi de mărturii, de probe, care azi sunt documente şi în baza cărora un proces ca cel al Ioanei d'Arc a putut fi rejudecat. Departe de a domni arbitrariul, în tribunalele acelea domnea, ca regulă generală, grija pentru amănunt, pentru împrejurările în care au avut loc eventuale crime, pentru probarea lor. Clemenţa Inchiziţiei mergea până acolo încât abjurarea de erezie sau promisiunea scrisă şi depusă sub jurământ de a nu mai practica metode interzise în caz de vrăji ducea la eliberarea vinovatului. În care din tribunalele penale de azi mai putem întâlni un asemenea lucru ?

Aveti bunavointa sa imi explicati totusi cum sta treaba asta cu infailibilitatea Bisericii Catolice, ca nu inteleg nimic...eu vad ca e failibila toata ziua, dar in fine...stiu ca sunt ciudata, dar asta spune Istoria!

Deci a facut erori Biserica Catolica, sau e infailibila?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Despre execuţii şi arderi pe rug: Biserica nu a executat şi nu a ars pe rug pe NIMENI. Ea dădea verdicte în termeni de "vinovat" sau "nevinovat" în raport cu anumite acuzaţii ale Statului în materie de credinţă şi viaţă creştină, nimeni altcineva decât Biserica neavând competenţă în asemenea materii. Dozarea pedepsei şi eventuala execuţie acolo unde legea Cetăţii prevedea aceasta revenea statului. Nu Biserica, ci Statul a ars pe rug pe capii templierilor: de faţă a fost Regele, ca reprezentant al justiţiei temporale şi ca Spadă a Bisericii.

Dar Biserica ce treaba avea, cum adica dadea verdictul...stiind ce va face statul? Era chinuita, tarata la tribunalele alea, sau cum...va rog clarificati-mi aceste nelamuriri?

Cum vine asta, ca o Biserica sa participe la judecarea unor oameni...stiind ca vor fi omorati?

Cum e posibil sa fi fost partasa Biserica lui Hristos la asemenea orori, ca si cum nu ar fi facut parte? Nu privea, nu era de acord, suferea, sau ea intretinea "focul" arzator de eretici cumva?

De ce nu ii vedea pe toti ca nevinovati, de ce nu ii apar, ce facea ea acolo...si de ce nu incerca sa ii intoarca la Dumnezeu, sa le fie alaturi, sa ii tina pe langa Biserica?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Acuma, despre pedeapsa capitală: Biserica nu s-a opus NICIODATĂ din principiu pedepsei cu moartea. Valabil şi pentru Biserica Ortodoxă. E foarte adevărat că astăzi, când există alte moduri ale coerciţiei (tot mai perfecţionate) este de discutat dacă mai are sau nu vreun rost pedeapsa cu moartea. Dar, în trecut, nimeni nu a afirmat că ar fi ceva intrinsec necreştin, cel puţin eu nu am întâlnit asemenea aiureală nici la autorii antici, nici la Sfinţii Părinţi Apuseni sau Răsăriteni şi în nici o declaraţie magisterială a Bisericii dinainte sau de după felurite schisme.

Dumneavoastra sunteti de acord cu pedeapsa cu moartea, nu mai tot imi spuneti de BC, ca ma innebuniti cu imaginea asta de vis, de inocenta, si infailibilitate ( dupa care adaugati ca a gresit cand a condamnat-o pe Joanna D'Arc..probabil tocmai pentru faptul ca era infailibila, si era foarte atenta la amanunte, avand lazi intregi de marturii...chiar nu pot sa inteleg nimic!!).

Deci sunteti de acord cu pedeapsa cu moartea, cu uciderea cu pietre...va doare sufletul, sau spuneti ca e ceva pozitiv, ceva ce mentine echilibrul, si ajuta la pastrarea ordinii, asigurand progresul?

Mantuitorul ce a facut cand statul/comunitatea voia sa o ucida cu pietre pe desfranata, a spus " Vinovat!" faceti ce aveti de gand, nu mai stati cu pietrele degeaba in maini...sau a aparat-o de intentiile bine stiute, care atentau la viata ei?

Ce atitudine are Biserica lui Hristos, da verdicte stiind ce urmeaza sa se intampla in urma verdictul dat de ea..sau se abtine de la astfel de atitudini, fiind preocupata de intoarcerea pacatosului/ilor, si de viata lui/lor?

De fata nu era prezent nici un reprezentant al clerului catolic? Plecau dupa ce spuneau vinvat...spalandu-se cu "sapun"?

De ce nu proceda asa statul in timpul Sinoadelor Ecumenice, sa se dea verdictul "vinovat"...si hop grill-ul pregatit?