tare stramba judecata mai avem.. constiintele noastre sunt asa de intunecate saracutele ca punem niste probleme din niste unghiuri si strecuram niste "bombonele" ca... uuuf...unde e aducerea aminte de moarte? unde aducerea aminte de focul cel vesnic? unde osandirea de sine? o rabdare si milostivire a lui Dumnezeu..stiti.. noi pentru ca nu vrem sa fim ca Dumnezeu il facem pe El ca noi.. e mai simplu.. o experienta.. pentru cei ce gasesc ca Dumnezeu se impaca cu "frumusetile" artei despre care s-a pomenit in susul discutiei.. cautati sa va vedeti pacatosenia, intunericul, moartea starea de cadere, strambatatea gandurilor, batjocura dracilor caci oohoho! suntem in frunte cu mine inselati si batjocoriti crunt de draci..sa ne vedem aceasta stare prin intristarea inimii ,biciuirea ei cu frica mortii, gandul si amintirea pacatelor,ca va incepe pe masura ce ne apropiem de adevar sa ne dispara gustul fata de tot ce e pe lumea asta.. nu prea au avut experiente harice si trairi si experiente duhovnicesti cei ce se cred ortodocsi si jinduiesc dupa gemul din debara.. cand Dumnezeu are bunatati infinit mai mari.. ce arta mai? ce frumusete? da coborarea mintii in inima si umilinta acea dulce din care se naste vederea nimicniciei si dupa care mintea se curata si din mijlocul scarbei este rapita de lumina necreata din cand in cand sau de alte adevaruri.. acelea sunt dumnezeiesti.. acelea sa ne bucure..acelea sa ne atraga atentia si pe cele ale lumestii "frumuseti", poleielile diavolului sa le lasam ca sunt destui cei ce le poftesc.. e pacat de Hristos cel Rastignit care cum zice Pavel ar trebui sa fie in mijlocul nostru.. vreau zice sa-L stiu pe Hristos in mijlocul vostru si pe Acesta Rastignit!
ofof, mai,mai..