Foarte frumos, am citit de curand ceva cu o idee asemanatoare in "Bucuria pocaintei" a Mitropolitului Antonie de Suroj. Ideea era sa folosim la maximum timpul care ni s-a dat pentru a face bine, pentru ca daca, Doamne fereste!, ajungem in iad, acolo nu va mai avea nevoie nimeni nici de zambetul nostru, nici de milostenia noastra, nici de iubirea noastra. Vom contempla propria ratare in a iubi si a deveni ceea ce a dorit Dumnezeu sa devenim. Cartea e superba, cine vrea sa o citeasca se va convinge.
|