În prealabil postat de Darius

legat de mancare si lacomia legata de acest subiect va spun ceva din proprie experienta.
eu sunt o persoana foarte lacoma. traiesc, inca, pentru a manca, desi nu se vede pe mine, pentru ca nu sunt gras ba dimpotriva. dar dandu-mi seama ca mananc fara rost sau mai bine zis ca mananc fara sa ma hranesc am rugat pe Dumnezeu pur si simplu sa ma invete sa mananc. va da-ti seama ca Dumnezeu nu a avut alta solutie cu mine decat sa imi produca crize de fiere pentru care ii multumesc din tot sufletul? si nu crize de ingerasi ci din alea de urgenta si stat in perfuzie. ei acuma am invatat sa mananc.
am descoperit pe taranul roman in mamaliga. ma declar sus si tare MAMALIGAR. e nemaipomenita. simt ca as muta 3 munti din loc si pe al patrulea l-as sparge ca sa-l mut.
cand imi am grija de gura, desi trebuie sa mananc bine ca sunt o persoana activa, nu am nimic. cand nu, mai trimite o vorba Dumnezeu care ustura.
parintele C. Necula, cred ca ati vazut conferinta, zicea cum iti poti da seama daca mancarea multa e de la diavol sau e o necesitate fiziologica. il rogi pe parinte sa iti dea binecuvantare sa manaci cat vrei, sa razi cu alte cuvinte tot ce e in frigider si in tigaia cu ulei incins. ispita aceasta a avut-o si Sf. Siluan, daca retin bine si dansul a luat o binecuvantare si iau trecut poftele ca manca foarte mult.
Dumnezeu sa ne ajute si sa ne invete cele trebuincioase sufletului, caci iata ce stupiditati facem in fiecare zi:
Mancam fara sa ne hranim. Dormim fara sa ne odihnim.Gandim fara idei.Vorbim fara sa spunem nimic.Privim fara sa vedem nimic.Atingem fara sa simtim nimic.Citim fara sa invatam nimic.Cantam fara sa vibram.Ne rugam neziditor.Dorim ce aruncam.
Mai sunt?
Doamne ajuta.