[Daniel777]

Spune-ne ceva despre Sfântul Siluan.

El a fost, într-un fel, bunicul meu duhovnicesc. Există o vorbă faimoasă a lui: „Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui”. Mi-a luat ani ca să înţeleg acest lucru. Şi părintele Zaharia, şi părintele Sofronie spuneau că nu este un lucru bun să spui aceste cuvinte oricui, pentru că nu sunt pentru oricine. Ţine-ţi mintea în iad înseamnă să te osândeşti întotdeauna. Un om sfânt se consideră un mare păcătos şi se osândeşte neîncetat. Nu este un lucru psihologic. Sfântul Siluan a fost un om duhovnicesc şi lucrurile acestea trebuie luate duhovniceşte. Fiecare dintre noi are o posibilitate diferită de a ne ţine mintea în iad. Cu cât te vei osândi singur mai mult la iad, se va adeveri şi partea a doua: nu deznădăjdui. Părintele Zaharia spunea că e un paradox: cu cât te vei coborî mai jos, cu cât te vei osândi mai jos, cu atât te vei ridica după aceea. Este la fel ca şi cu rugăciunea lui Iisus. Prima dată spui: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu – Îl slăveşti pe Iisus. Nu poţi să spui şi a doua parte – …miluieşte-mă pe mine, păcătosul, dacă nu simţi într-adevăr că eşti un păcătos. Este la fel cu exemplul despre piramidă: trebuie să mergem în jos, nu în sus. Aici este diferenţa faţă de protestantism, care nu are tradiţie, ci doar Scriptura, pe care o interpretează literal, cu mintea lor.