Urmaresc acest topic de la inceput. Pana in acest moment, nimeni nu da detalii despre propriile momente penibile. In ce ma priveste, nu-mi amintesc un moment atat de penibil incat sa nu pot trece cu o gluma mai departe. Dar, indirect imi amintesc de un penibil indus de mine, cand eu nu mai eram de fata.
Dupa un an de ucenicie in Londra, mi-am cumparat un VW caravele, cu care mergeam la diferite joburi. Mai tarziu m-am asociat cu un amic din aceeasi localitate cu mine si i-am facut si lui asigurare, asa incat mai mult el conducea microbuzul. Unul dintre joburi s-a nimerit a fi undeva intr-o zona rezidentiala, in apropierea Thamisei, cu oameni bogati, gradini frumoase si locuri de parcare cu plata, care te uscau la buzunar. Un timp am parcat cumva in fata casei, dar dupa ce am primit trei amenzi in trei zile, m-am suparat atat de rau incat am zis ca nu-mi mai trebuie microbuzul si ca ma c-c in el! Proprietarul casei, un englez sadea (cu care sunt in relatii frumoase si astazi) mi-a sugerat sa il duc undeva la vreo 300m. unde stia el o parcare gratuita.
Dupa un timp toate baile casei au fost dezafectate, pentru o zi, cand au venit instalatorii. Cu problemele minore, mai rezolvam noi prin gradina, dar ce sa faci daca ai mari probleme? Nici un restaurant in zona, cu vecinii nu ne intelegeam ca ne reclamasera pt zgomot... Am decis atunci sa ma folosesc de o sacosa si un bidon, niciunde in alta parte decat in microbuz, considerand ca pana seara e timp suficient sa se aeriseasca. Am trecut la fapte, ca nu era chip!... Am aruncat apoi lucrurile in primul tomberon am ventilat cum am putut, dar departe de a fi suficient... Cum nu aveam timp de stat am plecat inapoi. Pe drum, ma intalnesc cu colegul care era insotit de un muncitor polonez si... un manager sictirit cu care avusesem de multe diferente de opinii (n-avea nimic comun cu functia pe care o detinea). Li se stricase masina lor cu care carau materialele si tocmai atunci voiau sa se foloseasca de vanul meu. Cand i-am vazut nu stiam daca sa rad sau sa fac orice sa-i intorc inapoi... N-am avut succes nicicum. Ei si-au urmat linistiti drumul, iar eu am mers sa-mi continui jobul intrerupt.
Pana a venit colegul, am stat ca pe ace. In sfarsit apare, intra, inchide usa si izbucneste intr-un hohot ca nu-l mai puteam opri. Radea cu lacrimi si se tinea de perete! Cand se mai linisteste imi zice: "Bai, niciodata sa nu mai spui ca te c--i in el de microbuz!" Si iar dai si razi!... In microbuz nimeni nu avea voie sa fumeze, dar atunci toti si-au aprins cate o tigara ca iesea fumul in valuri pe geamurile deschise. Cica sa-l fi vazut pe manager cum de foia si ce fata facea, ca amicul meu nu stia cum sa se stapaneasca din ras...
A fost cel mai penibil... penibil la care s-a ajuns printr-un concurs de imprejurari cu totul ciudat!