Cumva parca cei din trecut erau mai simpli dar si mai sinceri ca noi.In simplitatea lor,pe care noi o dispretuim in numele progresului,erau mai aproape de Credinta,erau mai putin framintati ca noi.Erau mai aproape si de o viata mai sanatoasa.Asta este parerea mea.Cum sa facem sa ne intoarcem la momentul cand eram mai buni?Literar vorbind>un amic al meu are o solutie:

,,Adevarul ca fiecare dintre noi tinem in mana cate un capat de adevar si tragem de el pentru a demonstra ca il detinem noi si numai noi in mod absolut.Lumea ideală e o lume care merge îndărăt. Hărtia, în loc să fie aruncată, face drumul înapoi în mâna celui care o aruncă, apoi în caietul din care face parte, apoi la fabrică, în cele din urmă în copaci şi în trestia tremurând în vânt. Maşinile merg cu spatele către fabricile de maşini, unde, parcurgând drumul înapoi al procesului de fabricaţie, redevine natură. Se dezintegrează construind înapoi natura, fără sa fie alterata, fără intenţia de a modela ceva rău din ceva bun, doar pentru a pretinde comodităţi ucigătoare."

Poate si noi ar trebui sa ne intoarcem ,,inauntrul"nostru si nu este nimic retrograd in asta.
Este pur si simplu un drum in cautarea noastra.Unii fac asta prin Credinta altii prin stiinta sau prin alte metode.Sincer sa fiu>cred ca cei mai nefericiti oameni din lume sunt cei care nu cred in nimic.Este ca si cum ai sta intr-o uriasa tacere,fara inceput si sfarsit.Fiecare crede in ceva dar cel ce nu crede in nimic pare cumva un fel de paiata trista si dezarticulata.Cred ca acesti oameni nu trebuie judecati aspru pt ca atunci am fi precum gardienii care striga ,,dead man walking" cand un condamnat merge pe culoarul spre camera de executie.