Frate, imi dau seama ca nu ai citit atent, nu am spus ca e „botez DIN NOU” ci e CA un Botez, fiind Considerat ca un ALT Botez (stii multiplele sensuri ale Botezului: spovedania - pocainta - lacrimile, martiriul - botezul sangelui, calugaria - nasterea din nou), de aceea cateva secole mai inainte de a de definitiva CARE sunt Sf.Taine si CATE, Calugaria era si ea considerata ca TAINA!!!
Care sunt „semnele” acestui „botez”? Schimbarea numenlui, trairea definitiva in „viata pustniceasca”, in ascultare si in feciorie, dar si partea exterioara, purtand alta infatisare: daca la Taina Botezului primesti HAINA ALBA, la Calugarie primesti HAINE NEGRE - simboistica? SMERENIE, UMILINTA, ROBIA DE BUNA VOIE - TAIEREA VOII PROPRII, DOLIU - MOARTEA FATA DE LUME si TRAIREA „OMULUI CELUI NOU” IN HRISTOS!!
De pe site-ul Mrii Putna iti las cateva indicii:
http://www.putna.ro/Viata-s1.php :
a) „în auzul tuturor făgăduiește că va păzii sărăcia, castitatea și ascultarea față de toți, i se taie trei șuvițe din părul capului, în numele Sfintei Treimi, ca semn al lepădării definitive de omul cel vechi, de poftele trupului și de cugetele cele nesocotite începând, astfel, războiul cu sine însuși, cu patimile și cu puterile întunericului din văzduhuri care nu se va sfârși decât odată cu ultima suflare..”
b) „Dacă nașterea călugărului este tunderea, în tradiția monahală nunta acestuia este moartea. Departe de a fi prilej de tânguire, slujba înmormântării aduce cu ea nădejdea bucuriei veșnice pentru cel ce s-a străduit în viață să-L aibă pe Dumnezeu ca Tată și Biserica drept Mamă. Procesiunea scoaterii din biserică și a înconjurării acesteia, prezența arhiereilor și a mulțimii credincioșilor, cântările pline de nădejdea Învierii fac din slujba înmormântării călugărului un prilej de prăznuire duhovnicească”
@Frate drag si iubiti crestini,
Asemenea botezului, la care noul creștin îl primește pe Duhul Sfânt, tunderea în monahism are rolul de a recompune ființa pământească, pentru că, "astfel mergi spre moartea lumească, ca să poți învia în Hristos". (Ierom. Varlaam, Mrea Partos)
Dupa fagaduinta si marturisirile pe care le-a facut monahul candidat inaintea sfantului jertfelnic, Staretul
catehizeaza - povatuieste pe monahul candidat la "desavarsita viata". Textul catehezei se afla in slujba tunderii din Molitfelnic. Prin continutul catehezei sunt dezvoltate in mod esential toate intrebarile la care a fost supus anterior monahul si desigur se dezvolta tot intelesul vietii monahale. Care sunt punctele centrale in continutul catehezei:
A. La slujba marelui si ingerescului chip
sunt prezenti ingerii si inscriu marturisirea pe care au facut-o monahul candidat si care va da socoteala pe cat a pazit aceasta marturisire.
B. Chipul Monahal se numeste INGERESC nu numai pentru ca s-a aratat de inger sfantului Pahomie, ci pentru ca se refera si urmareste
trairea vietii ingeresti, adica a starii dinainte de caderea lui Adam si a Evei din Rai, ca de altfel si viata dreptilor din imparatia lui Dumnezeu. Monahii sunt ingeri pamantesti si pastreaza modelul ingerilor. Dupa cum lucrarea ingerilor este doxologia neintrerupta a lui Dumnezeu si transmiterea voii lui Dumnezeu oamenilor, astfel incat sa-I slujeasca, in acelasi fel trebuie sa traiasca si monahii.
Viata lor trebuie sa fie ingeresca in toate. Dorul monahilor nu se rezuma la un cadru smerit si de jos, ci
tinteste la vietuirea celor viitoare inca din prezenta viata. De altfel nu are noima numai practicarea fecioriei trupesti.
C. Monahul trebuie sa mearga pe calea desavarsirii, adica sa traiasca o viata desavarsita, care este constituita dintr-o
lepadare desavarsita de diferite persoane, adica parinti, frati, rudenii etc, dar si de mentalitatea lumii, adica de zgomot, griji, averi, placerea zadarnica si desarta, slava, chiar insusi sufletul sau, adica de viata sa.
D. Din ziua cand a luat marele si ingerescul chip,
trebuie sa se pregateasca pentru luptele duhovnicesti care sunt negative si pozitive. Cele negative sunt: sa fuga de odihna, de griji, de lux, de desfatarile si placerile vietii, cele pozitive (nevointele) inseamna efortul pe care trebuie sa-l depuna pentru infranarea trupului, curatirea sufletului, pentru simpla saracie, pentru intristarea dupa Dumnezeu si toate cele aducatoare de suferinta si obositoare ale vietii datatoare de har dupa Dumnezeu. Monahul, in efortul sau de a pazi la un nivel inalt voia lui Dumnezeu, va flamanzi, va inseta, va fi gol, va fi defaimat, va fi batjocorit, va fi insultat, va fi prigonit si va fi trecut pin multe incercari dureroase.
E. In ciuda greutatilor acestora,
monahul trebuie sa se bucure pentru ca l-a invrednicit Dumnezeu de mare cinste, sa apartina armatei "celor ce duc viata ingeresca" si inaltimii "vietii ce imita pe cea din cer". Avand in vedere acest lucru, trebuie sa lucreze in intregime si sa caute petrecerea cereasca.
F. Slujba tunderii in textul catehezei se caracterizeaza
ca al doilea botez. Acesta se spune din punct de vedere al faptului ca reinnoieste botezul pe care l-am primit cu intrarea noastra in Biserica.
G. monahul este catehizat
sa se osteneasca, sa urasca pofta care-l trage spre cele de jos si sa-si stramute dorul sau spre cele ceresti. Nu poate sa existe niciun gand de intoarcere la viata anterioara, nu trebuie sa aiba nostalgia si mentalitatea lumii.
H. Staretul da sfaturi monahului
sa fuga de diferitele patimi, ca: neascultarea, impotrivirea in cuvant, mandria, cearta, iutimea, zavistia, mania, strigarea, hula, mancarea pe ascuns, indrazneala, prietesugul fara masura, magulirea, sfada, cartirea, soptirea, castigarea cea osebita a vreunui ticalos lucru, etc. De asemenea,
trebuie sa cultive: iubirea de fratie, linistea, blandetea, cucernicia, cugetarea dumnezeiestilor cuvinte, citirea, pazirea inimii despre spurcatele ganduri, lucrarea dupa putere, infranarea, ascultarea pana la moarte de parintele duhovnicesc si marturisirea celor ascunse ale inimii.
Cateheza este drumul pe care trebuie sa-l urmeze monahul cu puterea si lucrarea lui Hristos, este felul in care trebuie sa traiasca. Pentru aceasta, la sfarsit, Staretul intreaba pe monahul candidat:
"Acestea toate le marturisesti in nadejdea puterii lui Dumnezeu si intru aceste fagadiunte te fagaduiesti a rabda pana la sfarsitul vietii, cu darul Mantuitorului Hristos?" Iar monahul candidat
face o alta fagaduinta: "Asa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite parinte."