Frica de sine
Cine nu s-a speriat niciodata de sine insusi, acela nu stie ce este frica.
Pentru ca toate grozaviile din afara de care se teme omul se afla in launtrul lui, si inca intr-un chip neimblanzit.
Se afla in noi un hau peste care, aplecandu-se candva, omul ramane uimit si ingrozit pana la moarte.
Toate lumile pot incapea in acest hau, fara sa-l umple.
Si cu toate numele date de noi acestui hau: suflet, minte, vointa, simturi, afecte, patimi, om launtric, constiinta - haul ramane negrait, nedeslusit si nenumit.
Omul se intinde pana unde se intinde foamea lui.
Limita unui salbatic este cea a privirii ochilor sai.
Limita unui om cu inaltime duhovniceasca se intinde dincolo de marginile acestei lumi.
Daca intregul cosmos s-ar preface intr-o masa, cu toate darurile lui intinse pe aceasta masa, omul duhovnicesc se va ridica flamand de la ea.
Caci tot acest cosmos impodobit ca o masa de nunta este despartit de Dumnezeu pentru cei saraci duhovniceste.
El nici nu exista pentru a satura foamea, ci pentru a o starni.
Cum poate el astampara foamea unui om duhovnicesc?
Cum poate el satura pe cel caruia ii si starneste foamea?
(Sf.Nicolae Velimirovici - "Ganduri despre bine si rau", Ed. Predania, 2009.)
|