Deci stand inaintea judecatii imparatului, si vazandu-l imparatul si ingrozindu-se, a cazut pe spate cu fata in sus. Si iarasi venindu-si in fire, socoti sa-l amageasca cu viclesug si sa-l imblanzeasca cu momelile, si cu incetul sa-l faca sa se desparta de Mantuitorul Hristos, insa nu pe fata. Pentru aceea ii adusese inainte doua femei frumoase la fata, insa desfranate si gata spre stricaciune si foarte stiutoare in a infierbanta si a intarata la porniri si la pofte nestapanite si turbate pe barbatii tineri; dintre acestea una se chema Calinica si cealalta Achilina. Si le-a poruncit sa intre la dansul, si sa se mestesugeasca in tot chipul ca sa se imprieteneasca cu dansul si el sa le indrageasca incat sa-l desparta de credinta Mantuitorului Hristos, si sa aduca jertfa la idoli. Insa sfantul invatandu-le, le-a indepartat de slujirea idoleasca. Si stand ele inainte imparatului si marturisind ca sunt crestine, au fost date la cumplite chinuri, pe care rabdandu-le au luat cununa muceniciei.

Dupa aceea, aprinzandu-se imparatul cu maniei mare a ocarat pe sfantul pentru chipul fetei lui cel ciudat; iar el rspunzand a numit pe imparatul vas primitor de lucrarile diavolului, pentru ca aceasta insemna numele lui Deciu. Deci imparatul a dat hotararea ca celor doua sute de slujitori ce au fost trimisi sa prinda pe sfantul si s-au botezat impreuna cu dansul, iar acum se inchinau inaintea sfantului, sa li se taie capetele. Iar pe sfantul Hristofor a poruncit sa fie tinut cu piroane, pe un instrument de chinuire facut din arama, iar dedesubtul ei a fost aprins foc mare; dar sfantul sedea linistit ca si cum s-ar fi aflat in odihna si povestea niste lucruri minunate, de multi necrezute, dar de cei credinciosi crezute si bineprimite, zicand ca vedea un om foarte mare si preainfrumusetat, imbracat in vesminte albe, incat intuneca si soarele cu stralucirea sa, pe al carui cap se afla o cununa foarte stralucitoare si ca imprejurul lui erau ostasi purtatori de foc, care se luptau cu niste negri grozavi pe care ii biruiau. Iar stapanul acela infricosat cu manie intorcandu-se, a biruit si a calcat toata puterea vrajmasului. Atunci popoarele auzind acestea si vazand si pe sfantul, ca era pazit nevatamat de focul ce ardea sub dansul, au crezut si au trecut la credinta in Mantuitorul Hristos, si au scos pe sfantul din foc. Dar si acestia au fost taiati de slugile imparatului, iar sfantul Hristofor a fost chinuit in alte multe chipuri, iar la sfarsit i-au taiat capul.

Si se face soborul lui la biserica sa ce este aproape de sfantul mucenic Polieuct, si la sfantul marele mucenic Gheorghe ce se afla la locul numit Chiparisio.