Citat:
În prealabil postat de antoniap
In aceste vremuri sa cautam sa ne mantuim sufletele si ne cam ajunge.
Imi amintesc de o carte citita in care era vorba despre un sfant cu numele Arsenie care a ajuns intr-un lagar din Siberia in perioada comunista. Intr-o noapte, a fost condamnat la carcera impreuna cu un alt detinut, ceea ce insemna in mod normal moarte prin inghetare.
Tovarasul sau s-a speriat, gandindu-se ca a doua zi vor veni alti detinuti cu rangile pentru a-i deprinde de acolo. Dar Sfantul Arsenie a spus cu bucurie: ,,Doamne ce timp binecuvantat pentru rugaciune!" Si a inceput sa se roage, lasandu-se in voia lui Dumnezeu peste a Carui voie nimeni nu poate trece. A doua zi au fost gasiti vii, cu fetele stralucind de bucurie, iar gheata era topita cam un metru in jurul lor.
Asa ca, in aceste vremuri sa nu ne pierdem credinta. In rest, ,,bogatia, de ar curge, nu va lipiti inimile de ea'', se spune undeva.
Daca suntem pagubiti material, sa incercam sa nu ne incarcam sufletele de ura, caci ura are urmari pe plan duhovnicesc. In plus, stresul este prima cauza a cancerului.
Pai, daca eu as avea bani multi, nu stiu daca as fi atat de chibzuita incat sa fac parte suficient de mare si saracului. Asa ca Boc ma scapa de grija asta si-mi mai taie si din ceea ce am ca sa nu-mi mai fac planuri mari de viitor.
Iisus nu S-a inchinat diavolului care-i promisese bogatii. Deci nici eu n-am motive sa ma plang daca nu voi fi prea bogata. Cu noi este Dumnezeu, chiar daca suntem mai saraci, daca pazim poruncile Lui.
Poate ca este o perioada de cernere si fiecare suntem incercati ca argintul, dupa cum spunea un duhovnic. Daca ne lipim inima de cele materiale indiferent ca suntem bogati sau saraci, facem voia diavolului. Chiar si in aceste vremuri putem face voia lui Dumnezeu si sa consideram ca si Sfantul Arsenie ca aceste vremuri, asa cum sunt, pot fi valorificate duhovniceste. Doamne ajuta.
|
"Daca ai avea un gram de credinta in tine, ai putea muta muntii din loc".
Sa ne rugam sa nu ne fie date ispite si suferinte peste putere. Si de va fi sa purcedem pe calea muceniciei, sa ne rugam sa nu fim chinuiti precum au fost legionarii sfinti ai inchisorilor comuniste, care au stat pana si 20 de ani in chinuri, suferinte si batjocoriri groaznice, devenind astfel martiri sfinti intru Hristos.
Sa ne rugam asadar pentru un sfarsit crestinesc dupa voia Sa, insa un sfarsit pe care sa-l putem birui.