Si totusi e greu de asimilat tot ce se intampla.
Pare ca ieri era zi insorita afara, te duceai la picnic si nu aveai nici o problema, te bucurai impreuna cu familia ta, fara mari probleme in viata.
Cum de ne-am trezit fara tara? Fara bani si avutii si cu criza fatarnica batand la poarta casei. Fara curaj si fara indrazneala. Ne sterfelec istoria, ne sterfelesc vointa si vlaga si noi stam si dormim?
Cum putem noi romanii sa mergem zi de zi sa studiem, sa muncim, sa intreprindem activitatile noastre ca niste sclavi controlati precum marionetele? Cum putem trece pe langa institutiile ce poarta steagul albastru cu cele 12 pentagrame ale fiarei si sa nu ne revoltam?
Romanul tot roman ramane. "Ce te-a apucat frate?", "Tocmai tu?", "Uite-l si pe asta...".
Traim un paradox perpetuat in veci: In era comunicarii instantanee, in era in care Ardealul poate intra in dialog cu Moldova intr-o clipa stam si frecam la menta cea vecinica....
O VIATA AVEM ROMANI, SI-O CINSTE, DESTEPTATI-VA C-AM DORMIT DESTUL ~ Mihai Viteazul
|