Citat:
În prealabil postat de Noesisaa
Nu. Dar cinstit ar fi fost sa fie ascultator, sa termine scoala, sa isi ia ceva de lucru, sa se intretina singur un an-doi, in timpul asta sa mediteze mai mult asupra ce vrea sa faca, sa se roage, sa mearga in scurte vizite la manastiri, sa discute cu alti oameni, si apoi, cu banii castigati de el, daca in continuare simtea chemarea spre manastire, sa plece unde vrea. Asta ar fi fost calea matura, si cred ca mult mai in linie cu invataturile lui Hristos.
Si oricum, si vorbesc din proprie experienta, si cred ca asta pot sa o spuna multi, cand nu asculti de parinti, si in special de mama, nu iti este bine. Chiar sunt curioasa, mama baiatului ce spune de toata treaba asta?
|
Cred ca scopul acestui thread nu este sa-l judecam pe Antonio si sa ne comparam cu el.. ca vezi eu ascult de mama. (ca nici eu nu ascultam de mama, sa fim seriosi, desi nu fugeam de acasa am suparat-o de mii de ori, probabil).
Ca mama, iti spun ca m-as bucura sa am un fiu ca Antonio...
Ce a facut nu este din rautate sau neascultare ci din un idealism extrem si dorinta de adevar. Poate ca va avea de suferit din aceasta cauza, dar pe termen lung mai mult sufera cei care renunta la idealurile lor.
Eu admir oamenii care pot fi dureros de onesti cu ei insisi (onestitatea doare intotdeauna). Cred ca are un caracter admirabil.
Daca a ales bine, Dumnezeu ii va calauzi pasii. Si va relua legatura cu familia. Tot ce putem face este sa ne rugam pt el si familia lui.