Citat:
Īn prealabil postat de Miha-anca
Multumim, andreicozia, pentru lectia de smerenie pe care ne-o dai noua, ortodocsilor. Ne este de mare folos, caci vin vremuri in care doar smerenia ne va salva... Dar nu numai smerenia, ci si cunoasterea pe care o primim din cartile scrise de Sfintii Parinti si de scriitorii bisericesti. Si mai ales din Noul Testament!
Sunt destul de multi, carora le-ar place sa fie adevarat, ca si sfintii gresesc. Ca au gresit pana s-au sfintit, e adevarat, dar odata uniti cu Hristos, nu mai au cum gresi, caci atunci greseste Insusi Hristos. Iar asta nu e cu putinta.
|
Sfantul Serafim de Sarov spunea ca e posibil ca si un om induhovnicit sa greseasca atunci cand vorbeste rapid, fara a se ruga mai intai sa-l lumineze Dumnezeu in problema respectiva. De aceea, monahii isi ocrotesc darurile, tainuindu-le, stiind ca in timpul vietii oricand lipseste trezvia poate interveni caderea. Darurile Duhului Sfant se primesc cu greu, dar se pastreaza si mai greu. Au existat multi care, cazand in mandrie, le-au pierdut.
Multi alergatori sunt la cros, dar nu toti primesc trofee. De aceea, in timpul vietii nu trebuie sa declaram sfant pe nimeni, chiar daca-i simtim sfintenia. Multi sfinti au lasat manastirile si s-au dus in pustie tocmai pentru a se proteja. Unii reusesc sa-si mentina smerenia chiar si in trepte arhieresti, altii nu. Fiecare lupta cum poate. E de folos sa gandim asa, ca sa stim ca sfintenia ne este accesibila si ca Dumnezeu chiar ofera darurile Sfantului Duh celor care fac voia Sa. Si pentru a dobandi trezvie. ,,De cate ori vei cadea, scoala-te!"