[ALEXANDRU ANASTASIU]

ASEMENEA VRĂJITORIILOR ESTE ȘI ȘTIINȚA CU NUME MINCINOS
Uneori diavolul își injectează energia prin vrăjitorie alteori prin știința cea cu nume mincinos în funcție de credința celui înșelat. După cum uneori se arată ca Hristos alteori ca extraterestru.
1 Timotei „20. O, Timotei, păzește comoara ce ti s-a încredințat, depărtându-te de vorbirile deșarte și lumești și de împotrivirile științei mincinoase, 21. Pe care unii, mărturisind-o, au rătăcit de la credință. Harul fie cu tine! Amin.” Acestea le spun Sfintele Scripturi.
Să vedem ce spun sfintele canoane după Protosinghelul Nicodim Sachelarie în PRAVILA BISERICEASCĂ:
„1880. - Spiritismul sau necromanţia este o formă evoluată a vrăjitoriei născut pe la 1848 în Statele Unite. El constă din anumite practici oculte, întreţinute de vrăjitoria cultivată de diavol, căruia Dumnezeu îi îngăduie să se manifeste în viaţa oamenilor pe de o parte, cu scopul de a încredinţa pe cei necredincioşi spre realitatea lumii spirituale iar pe de altă parte, ca cei înstrăinaţi de Dumnezeu printr-o credinţă eretică să poată sluji celui cu care s-a împrietenit, adică cu diavolul (I Tim. 4, l; Apoc. 12,12; 13, 7,16,14). "Cine este drept să sporească întru dreptate, cine este necurat să fie şi mai necurat, cine este evlavios să fie şi mai evlavios şi cine este sfânt să fie şi mai sfânt" (Apoc. 22, 11). Deci, adevăraţii creştini să fie cu luare aminte (Efes. 6,10-18) căci diavolul se îmbracă şi în înger de lumină (II Cor. 11,13-15; Gal. 1,8; Filip. 3,19).
1881. - Doctrina spiritistă este foarte variată după nuanţele societăţilor şi a şefilor spiritişti. […]
1882. - Spiritiştii înţeleg pe Dumnezeu că este mărginit având sub sine alţi dumnezei mai mici […]care stăpânesc anumite planete sau regiuni ale cerului, ajutaţi de îngeri. Universul este populat de spirite planetare, animale şi raţionale. Omul constă din trup, perispirit şi spirit. Trupul se nimiceşte dar perispiritul şi spiritul sunt veşnice. Oamenii buni devin spirite bune, iar cei răi se reîncarnează până ce se fac buni. Prin perispirit sufletul devine vizibil, poate să intre în contact cu cei vii aducându-le veşti din alte lumi, fie direct unui individ mai spiritualizat, fie unui grup de oameni printr-un mediu, adică om superior ca mijlocitor care poate intra în legătură cu spiritele, fie el treaz fie el în transă, prin care cedează învelişul corpului său spiritului chemat spre a putea să se manifeste în faţa asistenţilor, într-o cameră obscură, aducându-le veşti prin ciocănituri, mese mişcătoare, ceasornice psihologice, etc. Aceste comunicări uneori sunt însoţite de unele scamatorii: auzirea de la distanţă mare, vorbirea în limbi necunoscute, psihometria, adică cunoaşterea persoanei printr-un obiect al ei, telechinezia, adică transmiterea subită a unor obiecte la distanţă, levitaţiile adică ridicarea în aer, etc. Toate acestea sunt realităţi însă ele nu vin de la Dumnezeu, ci de la diavol.
1883. -"...Proorocul cel mincinos strică mintea numai a celor îndoielnici, nu şi a celor tari în credinţă. Cei şovăitori vin la el ca la un vrăjitor şi-l întreabă de cele ce se vor întâmplă. Şi acel prooroc mincinos, fund fără duh dumnezeiesc, le răspunde potrivit întrebărilor şi poftelor răutăţii lor şi le umple sufletele după dorinţa lor de veşti mincinoase... însă grăieşte şi unele veşti adevărate căci diavolul îl împărtăşeşte din duhul său ca să ademenească pe cine poate. însă cei tari în credinţa Domnului, îmbrăcându-se cu adevărul nu se unesc cu astfel de duhuri, ei se feresc de ele... După faţă se cunoaşte omul dacă are duh dumnezeiesc sau diavolesc".
1884. - Revelaţia Scripturii ne arată clar că este o lume spirituală a îngerilor care nu intervin făţiş în faţa oamenilor decât numai când le porunceşte Dumnezeu (Fac. 3, 24; Iov. 38,7; Ps. 102, 20; Daniil 8, 16; 10, 13-21; 12, 1; Luca 1, 28). De asemenea este o ceată de diavoli pe care Dumnezeu i-a pedepsit şi-i stăpâneşte, însă le dă voie ca să vie în contact cu oamenii buni ca să-l încerce (Iov 1, 6-12) pe cei necredincioşi şi vicleni a căror minte a întunecat-o Dumnezeul veacului acestuia ca să nu vadă lumina Evangheliei (II Cor. 4, 4) şi să-i pedepsească (III Regi 22, 20-24), ca să-i înşele după faptele lor prefăcându-se în îngeri de lumină (II Cor. 11,14-15) la care se închină spiritiştii.
1885. - Sfânta Scriptură osândeşte chemarea spiritelor ca pe o vrăjitorie (Ex. 22,10; Lev. 19,31; 20, 27-30; Deut. 18, 12; losua 3, 8; II Cor. 33, 6; I Regi 28, 7-9; Is. 2,6; 3, 2-3; 57,3-7; Ier. 13, 19-20; Zah. 10, 2; Maleahi 3, 15; F. Ap. 8, 9; 13, 6-8; Gal. 5, 20-21; Apoc. 22, 15). Dumnezeu îngăduie spiritismul ca cei ce nu cred în realitatea lumii spirituale, cel puţin pe această cale, să se convingă de existenţa ei. De aceea, cei ce fac spiritism dacă nu sunt creştini să fie catehizaţi serios şi apoi botezaţi. Cei ce sunt creştini să fie canonisiţi ca vrăjitori. Cei ce practică şi socotesc că e bine şi de folos pentru creştinism, sunt înşelaţi de diavol şi trebuie să li se citească molitvele Sf. Vasile de şapte ori, fiindcă şi-au dat sufletul în slujba satanei şi numai după ce se vor canonişi ca cei ce merg Ia vrăjitori să fie primiţi. Fără îndreptare deplină nu se poate apropia de tainele Bisericii, căci preotul care va îngriji va fi şi el canonisit cu aceeaşi osândă de trădare a Stăpânului său Hristos (F. Ap. 8, 9-24; Apoc. 22, 15).
2043. Vrăjitoria este lucrarea ascunsă a diavolului sub diferite forme mai mult sau mai puţin simple. Culmea vrăjitoriei este atinsă prin spiritism (Lev. 19, 31; Deut. 14, l; Apoc. 16, 14). Scriptura veche pedepsea cu moartea pe vrăjitori (Ex. 22,18; Num. 23,25). "Dacă vreun om sau vreo femeie cheamă sufletul vreunui mort, sau se îndeletniceşte cu vrăjitoria să fie pedepsit cu moartea, fiind ucis cu pietre, iar sângele lor să cadă asupra capului lor" (Lev. 20,6 şi 27; Deut. 18,
2044. 10; I Regi 28; I Cor. 10, 13; Is. 8, 19; F. Ap. 16, 16; Gal. 5, 20). Cel ce se duce la vrăjitori dă dovadă de necredinţă în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, socotind că poate să bea şi din paharul Domnului şi din al diavolului (I Cor. 10,20-21; II, 6,14-18).
2045. - chiromanția sau chirologia este ştiinţa cunoaşterii felului de a fi după forma mâinii şi a degetelor, după liniile pielii şi a amprentelor digitale. Grafologia este ştiinţa de a se cunoaşte caracterul cuiva după forma scrisului. Fizionomia este ştiinţa de a cunoaşte felul de a fi al cuiva după înfăţişarea feţii şi a corpului. Frenologia [Gr. φρήν, fren = "minte"; λόγος, logos = "rațiune, cunoaștere, cuvânt”] sau craniologia este ştiinţa după care se poate cunoaşte caracterul, mai ales capacitatea intelectuală a cuiva după unghiul facial, structura craniului şi a creierului. Toate acestea au temelia în studiul natural, biologic şi anatomic, unde se poate întrevedea ceva cu privire la persoanele în cauză, dar niciodată nu i se poate cunoaşte cu preciziune viitorul aşa cum pretind acei specialişti exaltaţi după ocultism cu înfăţişare misterioasă şi anormală.
2046. a-astrologia sau căutarea în zodii, expusă atrăgător în horoscop, este pretinsa ştiinţă, prin care se poate cunoaşte felul de a fi, şi soarta cuiva, după zilele planetelor, şi a constatărilor astronomice. în realitate este o mistificare ocultistă, contrară adevărului şi osândită de biserică fiindcă n-are nici o legătură cu ştiinţa astronomică sau adevărurile revelaţiei.
a. Ocultismul sau esoterismul este falsa ştiinţă cultivată de minţile înfierbântate, prin care ocultiştii spun că posedă un simţ superior celor obişnuite, şi prin care ei ajung să cunoască rădăcinile adevărurilor. în realitate, nu este decât o înşelăciune a diavolului, care a înşelat pe oameni sub diferite forme ale idolatriei, spiritismului şi altor practici, pornind de la anumite realităţi fizice şi psihice, pentru ca pe temeiul unui adevăr parţial, să ducă la o rătăcire şi mai mare a minciunii înşelătoare. Ocultismul se manifestă parţial sub alte nume, osândite de biserică. Orice nume ar purta el, trebuie demascat şi osândit, fiindcă orice fel de rătăcire cu cât conţine mai mult adevăr în ea, cu atât este mai periculoasă. (V. Dogmele).
2047. - Ghicirea în cărţi sau cartomanţia, darea cu bobi sau în ghioc, ghicirea în cafea ca şi zborul păsărilor, sau cântatul cocoșului sau a găinii, apariţia cucuvelei, ş.a., toate aceste tălmăciri şi prevestiri sunt înşelăciuni osândite de biserică. Nimeni să nu se lase amăgit de unele coincidenţe ale ghicirii, căci în toate acestea lucrează pe de o parte mintea omului rătăcit, iar pe de altă parte inspiraţia diavolului.
2048. În vechime oamenii învăţaţi se numeau magi (Fac. 4, 8; Matei 21,1), însă cu timpul au fost umbriţi de magii falşi, vrăjitori, şarlatani şi înşelători, încât astăzi prin magie se înţelege totalitatea mijloacelor oculte de a lucra misterios în sânul naturii, şi de a supune spiritele nevăzute, ba chiar folosindu-se de numele lui Dumnezeu la comanda vrăjitorului ca să facă lucruri supranaturale, neobişnuite. Magia prin care se face binele vicleşugului, se numeşte magie albă, iar cea prin care se face răul se numeşte magie neagră. în realitate este o aceeaşi lucrare drăcească, prin care diavolul se pune în slujba omului vândut Iui, pentru ca apoi acest om şi cei care apelează la serviciile lui, fără ca să se spovedească pentru aceasta, să-i aparţină cu totul în muncile veşnice (Ex. 7,11-12 şi 22, 8-18; II Tim. 3, 8; Luca 10,18; Apoc. 12, 8-10).