[glykys]

Căci stătuse la Liturghie. Si ce zice robul cel vinovat? – Cucoană, mă duc eu să-i aduc capul! Poate l-a tăiat boierul si n-are cine-l aduce. – Du-te! Si-l trimite pe cel vinovat să-i aducă capul lui Teofil. Dar el era în biserică si nu stia nimic. Când ajunge ăsta cu scrisoarea acolo – gealatii asteptau să vină si să întrebau de ce nu mai vine, căci primiseră ordin de la boier: „Care vine întâi dimineata aici, jos capul! Spălati-l de sânge, îl împachetati si-l trimiteti sus la mine”. Dar vine ăsta vinovat. Ei, când l-au văzut cu scrisoarea, l-au întrebat: – De ce ai venit? – Am treabă la boier. L-au luat deoparte, i-au tăiat capul – celui vinovat –, l-au spălat de sânge, l-au împachetat si l-au trimis sus la boier. Boierul se gândea acum prin cine să trimită calul. Credea că-i al lui Teofil. Iată vine si Teofil de la biserică. – Cucoane, ti-am adus de la cucoană o scrisoare! – Dar cum vii tu acum? – Cunoane, să mă iertati, am pornit dimineată, dar am stat la Sfânta Liturghie, că asa a zis tata când m-a vândut rob aici la dumneata: „Duminica în timpul Sfintei Liturghii să nu pleci nicăieri si să stai la Liturghie, orice ar fi”. Si am stat la Sfânta Liturghie. Să mă iertati că am ajuns mai târziu! Pe boier l-au cuprins lacrimile. S-a gândit că nu-i vinovat. – Ia pachetul ăsta – el nu stia ce are într-însul –, si du-l la cunoană! Si-i scrie si o scrisoare. „Ia seama că judecătile lui Dumnezeu sunt aici! L-ai trimis pe Teofil si el a stat la Liturghie. Apoi ai trimis pe altul! Si i s-a tăiat capul aceluia, căci Teofil a stat la biserică. Eu nu cred că omul acesta-i vinovat”. Dar nici boierul nu stia că cel trimis este sluga care trăia cu dânsa. Si când a ajuns Teofil la cucoană, ea îl întreabă: – Dar cum de vii tu acum? – Cucoană, să mă iertati! – Ce aduci acolo? – Mi-a dat boierul un pachet. A spus să-l vi-l dau dumneavoastră. El sincer nu stia ce are în pachet; că are capul celui vinovat. Dar ea a rămas uimită. – Dar când ai ajuns acolo? – Să mă iertati, cucoană, mata m-ai trimis dimineată, dar eu am stat la dumnezeiasca Liturghie într-un sat. Si am întârziat si am ajuns cam târziu. Dati-mi canon, pedepsiti-mă, dar mie asa mi-a zis tata, când m-a vândut rob la dumneavoastră, ca în timpul Sfintei Liturghii să nu călătoresc niciodată. Si atunci, cât era ea de rea , a văzut judecătile lui Dumnezeu. Dar nici ea nu stia a cărui cap s-a tăiat. Se duce ea într-o cameră repede să vadă ce-i în pachet, si vede capul robului care a trăit cu dânsa. Atunci a zis: „Aici sunt judecătile lui Dumnezeu”. A început a plânge si a chemat pe boier. – Vino repede la curte, aici la noi! Vine boierul si-l întreabă. – Ce-ai făcut, boierule? – Nici eu nu stiu. – Uite ce s-a întâmplat! zice cucoana. – Nu stiu al cui cap a fost ăsta! L-am împachetat... Al cui cap este? Atunci ea a spus adevărul.

– Domnul meu, am să-ti spun adevărul! Eu, ticăloasa si necurata, sunt vinovată aici. Dumnezeu l-a scos pe Teofil pentru nevinovătia lui. El niciodată, de când este la noi, n-a făcut o glumă cu mine, nici n-a zâmbit măcar. Totdeauna a fost cinstit si harnic si curat cum stii. Eu, păcătoasă, am trăit cu robul ăsta, căruia i-ai tăiat capul, trei ani de zile. Si dacă vrei, iartă-mă, căti dau toată averea si mă duc la o mănăstire să mă fac călugărită, că mă tem să nu mă ajungă urgia lui Dumnezeu, că am vrut să-i tai capul unui om sfânt. Dacă vrei să mai stau cu tine si mă ierti, bine, iar dacă nu, eu plec; îti dau toată averea si mă duc la mănăstire. Boierul a zis: – Vezi ce-a făcut Dumnezeu cu Teofil? Măi femeie, nu te duce la mănăstire! Ai gresit si tu, dar să ne temem de Dumnezeu! Pentru că vezi cum scoate Dumnezeu un tânăr nevinovat? Ai văzut ce înseamnă copil crescut în frica lui Dumnezeu? Mai bine decât să te duci tu la mănăstire, hai să înfiem pe Teofil, fiu al nostru! Vezi cât este de cinstit? – Hai, si eu vreau! Îl trecem pe numele nostru, să-i trecem averea toată lui, că numai ăsta ne pomeneste pe noi si ne face pomenire. Vezi câtă frică de Dumnezeu are? Că eu am trimis să-i taie capul si el a adus capul celui vinovat înapoi. Si l-a chemat boierul pe Teofil si i-a zis: – Teofile, uite, vrei să te trecem pe numele nostru si să te înfiem? – Cucoane, cum credeti! Eu sunt rob deocamdată. Faceti ce vreti cu mine. Dacă vreti să mă înfiati, să mă lăsati să cred în Hristos, să-mi fac rugăciunile si să mă duc la biserică! – Pentru aceea vrem să te înfiem! Căci crezi în Hristos si te temi de Dumnezeu! Nu i-au spus taina ce s-a întâmplat. A aflat-o el mai târziu, dar atunci n-a stiut-o. Si l-au înfiat si i-au dat cu acte amândouă curtile după moartea lor si toată averea si mosiile si tot ce-a avut boierul. Si asa pe bietul Teofil, care a ascultat de părintii lui si n-a călătorit Duminica în timpul Sfintei Liturghii, l-a păzit Dumnezeu de tăierea capului si a căpătat si cinste de la boier si a rămas proprietar peste toate averile lor, iar dincolo s-a dus în împărătia cerurilor. Asa stie Dumnezeu să cinstească pe cei ce se tem de El si ascultă de părinti. Amin.