nu am mai vrut sa deschid alt topic,pentru ca nu era cazul.prefer sa-mi pun toate intrebarile legate de secte/culte in topicul asta.e mai bine asa.consider eu!
nu mai stiu ce sa fac.de fapt,nici nu pot sa spun ca am facut altceva decat sa merg ori de cate ori am simtit nevoia la biserica,sa ma rog atat pentru familia mea cat si pentru el,sa aprind lumanari si pentru el si cand sa ma rog seara inainte de culcare,sa vorbesc si despre el(intelegeti ideea,sper).
am crezut ca am scapat de depresie,dar mi-am dat seama ca nu.poate nu folosesc termenul corect,dar stiu sigur ca de fiecare data cand ma gandesc profund la ce s-a intamplat pana acum de cand sunt cu el si ce s-ar putea intampla din cauza religiei 8-| sentimentul de fericire,bucurie care-l am pe moment dispare odata cu zambetul,lacrimile izbucnesc pur si simplus si mai simt o durere in piept(nu am probleme cu inima,e mai mult o durere care vine de la suflet :-<).
am vorbit pana acum doar cu un preot.mi-a spus ca-mi da carti sa citesc,dar nu stiu daca ma ajuta atat de mult.pentru ca in mare parte stiu ce sunt adventistii(din cartile ortodoxe) si alte secte(si repet,nu vreau sa jignesc pe nimeni;vreau doar sa aflu),ca nu fac bine ce fac si asa mai departe,dar eu NU asta caut acum.
rudele din familia lui au inceput sa se arate indirect,pentru ca personal cu mine nu discuta,dar mi-a povestit el(si am apreciat asta,pentru ca putea binemersi sa nu-mi spuna!) si chiar daca au vorbit ce nu trebuie despre mine,el mi-a luat apararea si le-a spus sa nu se bage in relatia lor.dar mi-e frica

((( ca o sa continue sa-i bage in cap si el sa cedeze si sa ne despartim. iar eu nu vreau asta.vreau sa demonstrez ca pot sa stau cu el chiar daca suntem de religii diferite.desigur,stiu ca Bunul Dumnezeu ma va indruma si nu ma va lasa,dar simt ca trebuie sa fac ceva.problema este ca nu stiu ce.
ma rog cum stiu,repet de nenumarate ori aceleasi rugaciuni(nu stiu foarte multe,dar cel mai mult zic Tatal Nostru),merg la biserica si ma rog si acolo,aprind lumanari si pentru el(mi-a zis mama ca e bine daca fac asta) si adevarul este ca de fiecare data cand merg la biserica,dupa ce plec de acolo,ma simt mai bine.parca am mai spus asta.
nu vreau sa renunt la el.mi-a spus ca stie sigur ca parintii lui vor sa se insoare cu o fata adventista.si mi-a spus mai multe.plus ca s-au intamplat cateva chestii.2 dintre rudele lui au avut accident(unul a cazut si a avut mana in ghips si celalalt a cazut de pe scara si s-a lovit la cap si picior de a trebuit sa se opereze la picior,dar a avut o problema cu piciorul) chiar in ziua cand am plecat(bine,una la inceputul lui ianuarie si a doua acum in aprilie).cand am vrut sa merg cu ei la biserica lor,sa vad si eu cum e si sa ma conving de ceea ce stiam dinainte,nu am mai mers ca nu stiu ce s-a intamplat si nu au mai putut sa mearga.
eu le iau ca pe semne.mama mi-a zis acelasi lucru.cativa(din afara casei) au spus ca sunt doar coincidente.am stat si m-am gandit.daca nu trebuia sa ma vad cu el,Dumnezeu impiedica aceasta mini vacanta.si totusi,l-am vazut,dar nu am putut sa merg la biserica la ei(repet,nu am intrat niciodata intr-o biserica adventista) si am fost ferita,ca puteam sa ma accidentez si eu(grav sau usor).
nu am incredere in preoti.degeaba ma duc.o sa imi spuna ca gresesc,ca nu fac bine,ca trebuie sa ma despart.eu nu vreau asta.vreau sa-l ajut.daca e sa treaca la ortodoxi si Dumnezeu vrea asta,asa va fi.dar daca nu si Dumnezeu nu-mi arata prin ceva sau cineva in care sa simt eu ca trebuie sa am incredere,atunci nu trebuie sa fac.
stiu ca v-am zapacit si cu putinele mele cunostiinte,mai aveam nevoie de un sfat.
simt ca e momentul sa fac ceva sa-l ajut,dar nu stiu ce.