[Mihnea Dragomir]

Si esti impuscat. Si ramane familia ta de izbesliste.
Daca cursul asta al actiunii e previzibil si foarte probabil, de ce sa ajungi acolo?

În afară de războaiele mondiale (cu precădere ultimul), în care legile războiului au fost grav nesocotite de ambele părţi combatante, nu e previzibil că vei primi ordin să torturezi oameni sau să omori civili nevinovaţi. Pe urmă, chiar şi în acest caz, dacă refuzi ordinul nu este previzibil că superiorul tău scoate pistolul şi te împuşcă (deşi au fost cazuri şi are acest drept). Dacă se ajunge aici, atunci vai de ţara aceea şi vai de tine, indiferent că eşti militar pe front sau civil în oraş: nu mai există nici o lege şi îţi va fi greu să scapi.

Si daca legile sunt facute si implementate sa napastuiasca pe sarac si sa favorizeze pe cel bogat?

În cazul acesta, vorbim de legi injuste. Când un stat este ticăloşit, nu trebuie îmbrăcată haina lui. Am citit mai multe articole în care teologi de prestigiu susţineau că în asemenea cazuri este permis şi tiranicidul. Dar, de ce să credem că lucrurile s-au degradat deja atât de mult ? Eu nu cred că legea îl favorizează pe bogat şi îl năpăstuieşte pe sărac. Ceea ce eu văd este că bogaţii au mai multe mijloace să se strecoare printre legi şi nu păţesc nimic dacă ajung dincolo de limita lor. Asta nu înseamnă că legile sunt nedrepte, ci că suprastructura face acum ceea ce face de mult: consideră că legile sunt pentru căţei, nu pentru dulăi.

Stai, ca asta n-am inteles-o.
Poti omori civili pentru ca (eventual) au ascuns militari sau alti combatanti?

În condiţii de război ? Da. A fost permis întotdeauna. Civilul nu este un om care nu poartă uniformă, ci un om necombatant. Un neutru în război. Prin tăinuire, acei civili şi-au încălcat statutul de civili, deci nu mai există pentru ei imunitate. Satul care tăinuieşte în condiţii de ocupaţie sabotori este pasibil de decimare. E o situaţie tristă, dar s-a practicat mereu. Alternativa nu este decât războiul total, care e o situaţie şi mai tristă.

Observaţie: Nu sunt absolut sigur asupra ultimelor consideraţii. Trebuie să mai reflectez. Consideraţi-le părere provizorie.