Citat:
În prealabil postat de florina_drossu
Mulți își dau cu părerea și osândesc diferiți păcătoși. Ei spun: “Eu nu aș fi făcut așa ceva în locul lui”. Dar fiecare persoană este unică, și deci și motivațiile și intensitatea trăirilor. Așadar, nu am cum să știu eu ce a simțit altcineva când a făcut ceva ce eu judec a fi rău. Și, neștiind ce a simțit, nu am cum să judec obiectiv. Doar cineva care știe în totalitate contextul faptelor cuiva poate să judece drept. Și acea persoană este numai Dumnezeu, care cunoaște gândurile și simțirile oamenilor. Iar judecata lui Dumnezeu nu este pătimașă, ca a noastră, este singura judecată cu adevărat obiectivă.
|
Nu stiu daca tot ceea ce vedem, sau auzim despre unii ca ar fi facut rau...poate fi catalogat ca subiectiv, prin prisma faptului ca nu am sti exact ce trairi, sau motivatii ar fi avut...
Cred ca unele lucruri negative nu pot avea nici un pretext, si nicio explicatie pozitiva.
Cateodata mi se rupe sufletul cand aud de unele fapte ale unor oameni, asupra carora te poti pronunta foarte obiectiv...am citit parca ieri, despre un copil de 14 ani, care a taiat labele si coada unui caine....si incercand sa imi imaginez cam ce ar fi putut fi in capul lui, aproape ca mi s-a facut rau...gandindu-ma ca exista oameni, care nu au un suflet nici macar cat de cat normal, si care nu au respect pentru viata, pentru lucrurile frumoase lasate de Dumnezeu pe pamant.
Nu stiu daca judec, insa stiu ca aproape mi se face rau ori de cate ori aud de acte de violenta din partea oamenilor, fata de semeni de-ai lor, sau de animale ( practic niste fiinte neajutorate)...si cred ca ar fi totusi ciudat sa nu simt nimic negativ fata de aceste lucruri.