Citat:
În prealabil postat de costel
Dimpotriva, spuneam ca nu se mai discuta amanuntit cu omul. Ai o depresie, ia un pumn de medicamente si iti vei reveni. Asta e recomandarea unor medici. Sunt persoane care din aceasta cauza stau luni bune, altii si un an internati. Iar daca sunt scosi afara din cladire, ai impresia ca sunt niste animale. Nu se mai pot bucura unii de altii. Te mai doare si faptul ca intr-un colt, sta o infirmiera care tipa atunci cand i se pare ca un pacient a facut multi pasi de la usa cladirii, ca si cand acesta ar intra in porumbul vecinului.
|
Pentru ca
nu exista timp fizic sa se discute cu toti, cand sunt 20 pe zi programati la consultatie (ca de fapt iei bani de la casa de asigurari doar pe 14 pe zi iar restul de 6 nu mai sunt decontati deci practic e munca voluntara ca tot esti acolo, nu mai zic nimic, oricum nu sunt bani, ii inchizi usa-n nas omului pentru ca nu e programat si pentru ca ti-ai facut norma de 14? Nu i-o inchizi. Sincer,
foarte putini o inchid, daca o inchide careva). Le spui si de psihoterapie dar nu ii poti trimite cu forta si putini se duc, si pe aceea trebuie sa o plateasca ei pentru ca acel serviciu nu e decontat de asigurari decat la nivel de o ora de psihoterapie pe luna.
Cat despre faptul ca infirmiera tipa la unul si la altul, eu nu zic ca e bine ca tipa sau ca are vreo scuza, insa toti suntem oameni. Si cand trebuie sa supraveghezi zeci de oameni (o infirmiera la treij de paturi de exemplu, dintre care unii cazuri grave cu care nu te intelegi si la care le schimbi pampersii si care nu inteleg ca exista reguli) zilnic, sa stii ca te cam lasa arcurile dupa o vreme pentru ca foarte putini oameni au suficiente resurse interioare sa duca o chestie de genul asta. Nici macar nu dau vina pe salariul pe care-l au infirmierele, pur si simplu volumul uman cu care ai de a face e atat de mare si de variat incat ajunge la un moment dat sa-ti biruiasca rabdarea si daca esti platit greutatea ta-n aur.
Daca se simte careva bun crestin si crede ca ar face treaba mai buna si cu mai multa daruire, sa se duca voluntar intr-un azil de cronici, oameni cu dementa sau retard mental mediu/sever si sa vedem acolo ce parere mai avem despre noi insine dupa cateva zile si la ce concluzii am ajuns privind rabdarea, daruirea si iubirea noastra crestineasca.